Fișă
- Denumire latină
- Ursa Minor (UMi)
- Cea mai strălucitoare stea
- Polaris (α UMi)
- Magnitudine aparentă
- 1,97 mag
- Catalogul Hipparcos
- HIP 11767
- Suprafață
- 256 deg² (locul 56 din 88)
- Ascensie dreaptă
- 0h 00m 00s până la 24h 00m 00s
- Declinație
- +65° 23' 59'' până la +90° 00' 00''
- Constelații vecine
- Cefeu, Girafa, Dragonul
Vizibilitate
Constelația Ursa Mică
Ursa Mică este o constelație a emisferei nordice. Este circumpolară față de Polul Nord. Asta înseamnă că stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Berlin, nu apun niciodată. Astfel, constelația se află acolo deasupra orizontului pe tot parcursul anului. Ursa Mică seamănă cu Carul Mare din constelația Ursa Mare. Din acest motiv, constelația este numită adesea și Carul Mic. Însă, în timp ce oiștea Carului Mare este curbată în jos, oiștea ei este curbată în sus.
La capătul oiștii, adică la coada Ursei Mici, se află α Ursae Minoris, mai cunoscută ca Polaris sau Steaua Polară. Acesteia îi revine un rol cu totul deosebit. Datorită poziției sale aproape exact deasupra Polului Nord geografic, este singura stea din emisfera nordică ce rămâne mereu în același loc pe cer. Se află aproape exact deasupra axei Pământului, în jurul căreia Pământul se rotește o dată la 24 de ore. Steaua Polară este singura stea care, alături de corespondenta ei sudică din constelația Octantul, nu participă la această rotație. Încă fenicienii navigau după Carul Mic, căci acesta se rotește mai strâns în jurul polului decât Carul Mare și de aceea indică mai precis nordul.
Din cauza oscilației axei Pământului, Steaua Polară nu își va păstra însă pentru totdeauna această particularitate. Peste ceva mai mult de o mie de ani, steaua „Errai” din constelația Cefeu va fi mai aproape de polul ceresc decât actuala Stea Polară; cel mai aproape de el va ajunge în jurul anului 4000. Iar peste circa 8.000 de ani, oamenii vor vedea Steaua Polară în steaua „Deneb” din constelația Lebăda.
Mitologie
Callisto era o nimfă din suita zeiței Artemis, zeița vânătorii. Potrivit unei legende grecești, Zeus s-a transformat într-o zi în Artemis, ca să se apropie de Callisto. Callisto nu bănuia nimic rău, până când Zeus și-a arătat adevărata față și a silit-o să i se supună. Callisto a rămas însărcinată și, pentru că își încălcase jurământul de castitate față de Artemis, a fost alungată din suită. Când l-a născut pe fiul ei, Arcas, Hera, soția înșelată a lui Zeus, nu și-a mai putut stăpâni gelozia. A trântit-o pe Callisto la pământ și a transformat-o într-o ursoaică. Timp de cincisprezece ani a cutreierat Callisto pădurea sub chip de ursoaică, până când, într-o zi, l-a întâlnit pe fiul ei, Arcas. Însă Arcas, care nu bănuia nimic, a încercat să ucidă ursoaica. Înainte ca lucrurile să ia o întorsătură și mai rea, Zeus a intervenit și a trimis un vârtej care i-a purtat pe mamă și pe fiu în cer. Acolo a imortalizat-o pe Callisto în constelația Ursa Mare. Unele repovestiri îl văd pe fiul ei, Arcas, în Ursa Mică, însă legendele antice despre stele îl văd în Boarul.
