Starling.ro Blog

  • Vizibilitatea constelațiilor

    Majoritatea constelațiilor pot fi văzute pe cerul nopții doar în anumite luni. Excepție fac constelațiile circumpolare, care rămân deasupra orizontului tot anul. Dacă vrei să îți vezi steaua într-o anumită perioadă a anului, alege constelația potrivită când cumperi steaua.

    De ce constelațiile sunt vizibile doar în anumite perioade

    Pe parcursul unui an, Pământul înconjoară o dată Soarele. În funcție de anotimp, Soarele se află astfel între Pământ și anumite constelații. Acestea sunt atunci pe cer ziua și apun noaptea. Deoarece ziua este prea multă lumină, nu pot fi văzute în acele luni. O jumătate de an mai târziu strălucesc sus pe cerul nopții.

    Constelații circumpolare

    Constelațiile circumpolare sunt atât de aproape de polul ceresc încât nu apun niciodată. Din Berlin sunt bine vizibile tot anul: Cassiopeia, Cefeu, Dragonul, Girafa, Ursa Mare și Ursa Mică. Steaua Polară aparține Ursei Mici, iar Carul Mare face parte din Ursa Mare. Din Sydney, același lucru este valabil pentru: Cameleonul, Hidra Australă, Musca, Octantul, Pasărea Paradisului, Peștele Zburător, Platoul și Triunghiul Austral.

    Cum citești tabelul

    Tabelul arată pentru toate cele 88 de constelații în ce luni pot fi văzute la ora 22, ora locală, luând ca exemplu Berlinul pentru emisfera nordică și Sydney pentru emisfera sudică. O constelație este considerată vizibilă într-o lună dacă centrul ei se află, în cel puțin o zi, la minimum 12° deasupra orizontului, și parțial vizibilă dacă doar unele dintre stelele ei ating această înălțime. Valorile pentru Berlin sunt o bună aproximare pentru întreaga Europă Centrală.

    Din Berlin, 50 dintre cele 88 de constelații sunt vizibile în cel puțin o lună. 35 de constelații ale cerului sudic nu se ridică niciodată suficient de sus acolo. Le găsești în tabel după bara gri de la cerul nordic.

    Vizibilitatea tuturor celor 88 de constelații

    vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii
    Constelație
    Cerul nordic (Berlin)
    IFMAMIIASOND
    Cerul sudic (Sydney)
    IFMAMIIASOND
    N
    S
    N
    S
    Balanța ZodiacLibra
    N
    S
    BalenaCetus
    N
    S
    Berbecul ZodiacAries
    N
    S
    BoarulBoötes
    N
    S
    BusolaPyxis
    N
    S
    Câinele MareCanis Major
    N
    S
    Câinele MicCanis Minor
    N
    S
    N
    S
    Calul MicEquuleus
    N
    S
    CameleonulChamaeleon
    N
    S
    Capricornul ZodiacCapricornus
    N
    S
    CarenaCarina
    N
    S
    CefeuCepheus
    N
    S
    CentaurulCentaurus
    N
    S
    N
    S
    CompasulCircinus
    N
    S
    CorbulCorvus
    N
    S
    Coroana AustralăCorona Australis
    N
    S
    Coroana BorealăCorona Borealis
    N
    S
    N
    S
    CupaCrater
    N
    S
    CuptorulFornax
    N
    S
    DaltaCaelum
    N
    S
    DelfinulDelphinus
    N
    S
    N
    S
    EcherulNorma
    N
    S
    EridanulEridanus
    N
    S
    Fecioara ZodiacVirgo
    N
    S
    Gemenii ZodiacGemini
    N
    S
    GirafaCamelopardalis
    N
    S
    HerculeHercules
    N
    S
    HidraHydra
    N
    S
    N
    S
    N
    S
    N
    S
    LebădaCygnus
    N
    S
    Leul ZodiacLeo
    N
    S
    Leul MicLeo Minor
    N
    S
    LicornulMonoceros
    N
    S
    LinxulLynx
    N
    S
    LiraLyra
    N
    S
    LupulLupus
    N
    S
    MicroscopulMicroscopium
    N
    S
    N
    S
    OctantulOctans
    N
    S
    OfiucusOphiuchus
    N
    S
    N
    S
    OrologiulHorologium
    N
    S
    Părul BereniceiComa Berenices
    N
    S
    N
    S
    PegasPegasus
    N
    S
    PerseuPerseus
    N
    S
    Peștele AustralPiscis Austrinus
    N
    S
    N
    S
    N
    S
    Peștii ZodiacPisces
    N
    S
    N
    S
    N
    S
    PlatoulMensa
    N
    S
    PorumbelulColumba
    N
    S
    PupaPuppis
    N
    S
    Racul ZodiacCancer
    N
    S
    ReticululReticulum
    N
    S
    SăgeataSagitta
    N
    S
    Săgetătorul ZodiacSagittarius
    N
    S
    ȘarpeleSerpens
    N
    S
    Scorpionul ZodiacScorpius
    N
    S
    ScutulScutum
    N
    S
    SextantulSextans
    N
    S
    ȘopârlaLacerta
    N
    S
    Taurul ZodiacTaurus
    N
    S
    TelescopulTelescopium
    N
    S
    TriunghiulTriangulum
    N
    S
    Triunghiul AustralTriangulum Australe
    N
    S
    TucanulTucana
    N
    S
    Ursa MareUrsa Major
    N
    S
    Ursa MicăUrsa Minor
    N
    S
    Vărsătorul ZodiacAquarius
    N
    S
    VeleleVela
    N
    S
    VizitiulAuriga
    N
    S
    VulpeaVulpecula
    N
    S
    VulturulAquila
    N
    S

  • Constelația Mașina Pneumatică

    Mașina Pneumatică (Antlia)
    Mașina Pneumatică · Cea mai strălucitoare stea: α AntliaeVezi constelația în registrul stelelor

    Fișă

    Denumire latină
    Antlia (Ant)
    Cea mai strălucitoare stea
    α Antliae (α Ant)
    Magnitudine aparentă
    4,25 mag
    Catalogul Hipparcos
    HIP 51172
    Suprafață
    239 deg² (locul 62 din 88)
    Ascensie dreaptă
    9h 26m 56s până la 11h 05m 55s
    Declinație
    -40° 25' 29'' până la -24° 32' 33''
    Constelații vecine
    Hidra, Busola, Velele, Centaurul

    Vizibilitate

    Cerul nordicBerlin
    Cerul sudicSydney
    vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

    Constelația Mașina Pneumatică

    Mașina Pneumatică este o constelație a emisferei sudice. Cea mai strălucitoare stea a sa este α Antliae, care are o magnitudine aparentă de abia 4,25 mag. Mașina Pneumatică se află în apropierea constelației Corabia Argo, care încă din Antichitate se număra printre cele mai cunoscute constelații ale cerului sudic. Astronomii secolului al XVIII-lea au împărțit însă corabia Argo în trei părți, deoarece li se părea prea mare și prea greu de cuprins cu privirea. Astfel au apărut carena (Carina), pupa (Puppis) și velele (Vela) corăbiei. Mașina Pneumatică se află la nord de constelația Velele.

    Istorie

    Teologul francez Nicolas-Louis de Lacaille, care și-a dedicat viața astronomiei, geodeziei și matematicii, a introdus 14 constelații noi ale emisferei sudice. În anul 1750 a pornit într-o călătorie de patru ani la Capul Bunei Speranțe, printre altele pentru a observa constelațiile cerului sudic. Cu acest prilej a catalogat aproape 10.000 de stele. Nicolas-Louis de Lacaille și-a denumit noile constelații mai ales după instrumente tehnice. Astfel au apărut constelațiile Sculptorul, Cuptorul, Dalta, Mașina Pneumatică, Pictorul, Microscopul, Reticulul, Octantul, Orologiul, Busola, Platoul, Telescopul, Echerul și Compasul. În plus, a împărțit marea constelație antică a corăbiei Argo în trei constelații: Carena, Pupa și Velele. Catalogul său de stele ale cerului sudic a apărut în 1763, la un an după moartea sa, sub titlul „Coelum Australe Stelliferum”. Cele 14 constelații noi ale sale au în comun faptul că sunt alcătuite din stele relativ slabe.

    Inginerul și fizicianul german Otto von Guericke a inventat pompa de aer în anul 1650. Câțiva ani mai târziu, în 1658/59, naturalistul irlandez Robert Boyle și fizicianul englez Robert Hooke au perfecționat pompa de aer. Nicolas-Louis de Lacaille a fost atât de entuziasmat de invenția pompei de aer, încât a denumit o constelație după ea. A numit-o „Antlia Pneumatica”.

  • Constelația Pasărea Paradisului

    Pasărea Paradisului (Apus)
    Pasărea Paradisului · Cea mai strălucitoare stea: α ApodisVezi constelația în registrul stelelor

    Fișă

    Denumire latină
    Apus (Aps)
    Cea mai strălucitoare stea
    α Apodis (α Aps)
    Magnitudine aparentă
    3,83 mag
    Catalogul Hipparcos
    HIP 72370
    Suprafață
    206 deg² (locul 67 din 88)
    Ascensie dreaptă
    13h 49m 51s până la 18h 27m 28s
    Declinație
    -83° 07' 12'' până la -67° 28' 48''
    Constelații vecine
    Triunghiul Austral, Compasul, Musca, Cameleonul, Octantul, Păunul, Altarul

    Vizibilitate

    Cerul nordicBerlin
    Cerul sudicSydney
    vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

    Constelația Pasărea Paradisului

    Pasărea Paradisului este o constelație a emisferei sudice. Este circumpolară față de Polul Sud. Asta înseamnă că stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Sydney, nu apun niciodată. Astfel, constelația se află acolo deasupra orizontului pe tot parcursul anului.

    Constelația este slabă și nu se distinge ușor pe firmament. Ea se află între polul sud ceresc și constelația Triunghiul Austral. Stelele principale ale Păsării Paradisului se află la doar aproximativ 13° de pol. Cea mai strălucitoare stea a sa, α Apodis, reprezintă penele cozii păsării paradisului.

    Istorie

    În timp ce constelațiile emisferei nordice erau cunoscute încă din Antichitate și se sprijină pe cele mai diverse mitologii, multe constelații ale emisferei sudice au rămas multă vreme fără nume. Abia în secolul al XVI-lea au început oamenii să se ocupe de ele. Între 1595 și 1597, navigatorii olandezi Pieter Dirkszoon Keyser (cârmaci-șef) și Frederick de Houtman (fratele căpitanului) au cartografiat firmamentul sudic în cursul unei expediții, din însărcinarea lui Petrus Plancius. Influențați de experiențele călătoriei lor spre Indiile de Est, au denumit o duzină de constelații: Cameleonul, Musca, Peștele Zburător, Indianul, Cocorul, Pasărea Paradisului, Păunul, Phoenix, Peștele de Aur, Hidra Australă, Triunghiul Austral și Tucanul.

    Navigatorii ar fi putut întâlni pasărea paradisului în pădurile tropicale umede din Noua Guinee, în Moluce (un arhipelag indonezian) sau în nordul tropical al Australiei. Masculii păsărilor paradisului au un penaj viu colorat și lucios și pene ale cozii extrem de lungi, cu care încearcă să atragă atenția femelelor. Multă vreme, europenii au cunoscut aceste pene doar ca podoabe pe pălăriile de damă de lux. Numele Apus (genitiv Apodis) vine din grecescul ápous („fără picioare”), deoarece pieile păsărilor paradisului ajungeau în Europa fără picioare. Johann Bayer a inclus constelația în atlasul său ceresc în anul 1603, sub numele „Apis Indica”. El a preluat numele de pe globul lui Petrus Plancius din 1598. „Apis” (albină) era acolo, probabil, o greșeală de tipar în loc de „Avis” (pasăre); se avea în vedere „Pasărea Indiană”. Astăzi s-a impus însă denumirea sa originară, Pasărea Paradisului.

  • Constelația Altarul

    Altarul (Ara)
    Altarul · Cea mai strălucitoare stea: β AraeVezi constelația în registrul stelelor

    Fișă

    Denumire latină
    Ara (Ara)
    Cea mai strălucitoare stea
    β Arae (β Ara)
    Magnitudine aparentă
    2,84 mag
    Catalogul Hipparcos
    HIP 85258
    Suprafață
    237 deg² (locul 63 din 88)
    Ascensie dreaptă
    16h 34m 17s până la 18h 10m 41s
    Declinație
    -67° 41' 26'' până la -45° 29' 10''
    Constelații vecine
    Scorpionul, Echerul, Triunghiul Austral, Pasărea Paradisului, Păunul, Telescopul, Coroana Australă

    Vizibilitate

    Cerul nordicBerlin
    Cerul sudicSydney
    vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

    Constelația Altarul

    Altarul este o constelație a emisferei sudice. Este parțial circumpolară față de Polul Sud. Asta înseamnă că unele dintre stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Sydney, nu apun niciodată. Astfel, o parte a constelației se află acolo deasupra orizontului pe tot parcursul anului.

    Cea mai strălucitoare stea a constelației este β Arae, situată la sud de coada constelației Scorpionul. Lumina ei are nevoie de aproximativ 600 de ani pentru a ajunge pe Pământ. Constelația Altarul este traversată de Calea Lactee. Calea Lactee este o galaxie de sine stătătoare, alcătuită din miliarde de stele. Astfel, constelația Altarul își datorează strălucirea mai multor roiuri deschise și roiuri globulare. Cel mai impresionant roi globular al său este NGC 6397, care, cu puțin noroc, poate fi observat deja cu un binoclu de mărime medie. Se află la 8.000 de ani-lumină de Pământ și este, așadar, al doilea cel mai apropiat roi globular, după M4 din constelația Scorpionul.

    Istorie și mitologie

    Constelația era cunoscută deja grecilor antici, iar stelele sale au fost interpretate de-a lungul mileniilor de cele mai diverse popoare. Evreii vedeau în această constelație altarul lui Noe, ridicat de acesta după potop, sau altarul lui Avraam, pe care acesta urma să-și jertfească fiul, pe Isaac. În unele atlase cerești este menționat și centaurul Chiron (constelația Centaurul), care a jertfit pe acest altar un lup (constelația Lupul). Această interpretare decurge din apropierea constelațiilor Centaurul și Lupul: încă Aratos descrie cum centaurul își întinde mâna spre altar. O legendă propriu-zisă pe această temă nu s-a păstrat însă.

    Cea mai cunoscută mitologie legată de constelația Altarul provine însă de la greci. Aceștia credeau că este vorba despre altarul la care Zeus și zeii au jurat să-i nimicească pe titani. Zeus era fiul titanului Cronos, pe atunci stăpânul Universului. Cronos fusese avertizat că unul dintre copiii săi îl va nimici. De aceea, i-a înghițit. Numai Zeus a putut fi salvat de mama sa. Mulți ani mai târziu, Zeus s-a întors și i-a dat un vomitiv, după care Cronos i-a vărsat pe frații lui Zeus. De atunci, zeii (Zeus și frații săi) au purtat timp de 10 ani război împotriva titanilor. Zeii au învins și și-au împărțit lumea între ei. Astfel, Poseidon a devenit stăpânul mării, Hades stăpânul Infernului, iar Zeus stăpânul cerului.

  • Constelația Dalta

    Dalta (Caelum)
    Dalta · Cea mai strălucitoare stea: α CaeliVezi constelația în registrul stelelor

    Fișă

    Denumire latină
    Caelum (Cae)
    Cea mai strălucitoare stea
    α Caeli (α Cae)
    Magnitudine aparentă
    4,46 mag
    Catalogul Hipparcos
    HIP 21770
    Suprafață
    125 deg² (locul 81 din 88)
    Ascensie dreaptă
    4h 19m 32s până la 5h 05m 01s
    Declinație
    -48° 44' 18'' până la -27° 01' 30''
    Constelații vecine
    Iepurele, Eridanul, Orologiul, Peștele de Aur, Pictorul, Porumbelul

    Vizibilitate

    Cerul nordicBerlin
    Cerul sudicSydney
    vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

    Constelația Dalta

    Dalta este o constelație a emisferei sudice. Cea mai strălucitoare stea a sa este α Caeli, care are o magnitudine aparentă de abia 4,46 mag. Constelația se află între fluviul Eridanul la vest, Iepurele la nord și Porumbelul la est.

    Istorie

    Teologul francez Nicolas-Louis de Lacaille, care și-a dedicat viața astronomiei, geodeziei și matematicii, a introdus 14 constelații noi ale emisferei sudice. În anul 1750 a pornit într-o călătorie de patru ani la Capul Bunei Speranțe, printre altele pentru a observa constelațiile cerului sudic. Cu acest prilej a catalogat aproape 10.000 de stele. Nicolas-Louis de Lacaille și-a denumit noile constelații mai ales după instrumente tehnice. Astfel au apărut constelațiile Sculptorul, Cuptorul, Dalta, Mașina Pneumatică, Pictorul, Microscopul, Reticulul, Octantul, Orologiul, Busola, Platoul, Telescopul, Echerul și Compasul. În plus, a împărțit marea constelație antică a corăbiei Argo în trei constelații: Carena, Pupa și Velele. Catalogul său de stele ale cerului sudic a apărut în 1763, la un an după moartea sa, sub titlul „Coelum Australe Stelliferum”. Cele 14 constelații noi ale sale au în comun faptul că sunt alcătuite din stele relativ slabe.

    Dalta trebuia inițial să reprezinte o pereche de unelte de gravat încrucișate, pe care Nicolas-Louis de Lacaille le-a consemnat sub numele francez „Les Burins” și care trebuiau să amintească de unealta unui gravor în aramă. Mai târziu însă, una dintre cele două dălți a dispărut, iar numele constelației a fost latinizat în „Caelum”.

  • Constelația Câinele Mare

    Câinele Mare (Canis Major)
    Câinele Mare · Cea mai strălucitoare stea: SiriusVezi constelația în registrul stelelor

    Fișă

    Denumire latină
    Canis Major (CMa)
    Cea mai strălucitoare stea
    Sirius (α CMa)
    Magnitudine aparentă
    -1,44 mag
    Catalogul Hipparcos
    HIP 32349
    Suprafață
    380 deg² (locul 43 din 88)
    Ascensie dreaptă
    6h 11m 36s până la 7h 27m 54s
    Declinație
    -33° 15' 02'' până la -11° 01' 49''
    Constelații vecine
    Licornul, Iepurele, Porumbelul, Pupa

    Vizibilitate

    Cerul nordicBerlin
    Cerul sudicSydney
    vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

    Constelația Câinele Mare

    Câinele Mare este o constelație a emisferei sudice. Pieptul său este încununat de cea mai strălucitoare stea a cerului, α Canis Majoris, în greacă Sirius (cel care pârjolește). Pe cer par mai strălucitoare doar Soarele, Luna și câteva planete.

    Câinele Mare se găsește ușor: cele trei stele strălucitoare ale Centurii lui Orion indică, spre sud-est, direct spre Sirius.

    Mitologie

    Încă din Antichitate, Câinele Mare are o însemnătate deosebită, chiar dacă diferită de la un popor la altul. Egiptenii venerau steaua Sirius ca zeița Sopdet (în greacă Sothis), care s-a contopit cu Isis. Potrivit cunoștințelor actuale, ei nu vedeau un câine în aceste stele; abia grecii și romanii au făcut din ele Câinele Mare. Sopdet vestea în iulie, odată cu răsăritul lui Sirius, revărsarea anuală a Nilului și, prin aceasta, sfârșitul unei lungi perioade de secetă. Pentru greci, în schimb, răsăritul lui Sirius marca începutul marii arșițe de vară, în care pământul se usca. Romanii au numit aceste zile, cele mai fierbinți ale anului, după Steaua Câinelui, „zilele caniculare”. Astăzi, din cauza precesiei axei Pământului, Sirius răsare la latitudinile noastre abia la sfârșitul lui august, în zorii dimineții; pe cerul de seară poate fi văzut mai ales în lunile de iarnă.

    Câinele Mare apare și în alte legende grecești, de pildă în cea cunoscută despre Zeus și Europa. Zeus se îndrăgostise de Europa, fiica regelui Agenor al Feniciei. A luat chipul unui taur cu o blană albă minunată și coarne strălucitoare și s-a amestecat printre vitele din cireada tatălui ei. Încântată, Europa a împodobit taurul cu flori și s-a așezat chiar pe spatele lui. Zeus a alergat spre mare și a înotat cu ea până în Creta. Abia acolo i-a dezvăluit Europei înspăimântate adevăratul său chip și a copleșit-o cu nenumărate daruri, printre care și câinele Laelaps, nemuritor și nesfârșit de iute. Europa l-a lăsat moștenire fiului ei, care l-a dat mai departe vânătoarei Procris. Când soțul ei, Cefal, a ucis-o din greșeală la o vânătoare, Laelaps a trecut în stăpânirea lui. Cefal l-a luat cu el la Teba, unde făcea ravagii o vulpe hrăpăreață pe care nimeni nu o putea prinde. Astfel, câinele căruia nu-i scăpa nimic a vânat vulpea care nu putea fi prinsă, iar vulpea i-a scăpat mereu în ultima clipă. În cele din urmă, Zeus s-a îndurat, a prefăcut ambele animale în piatră și l-a așezat pe Laelaps pe cer drept constelația Câinele Mare.

  • Constelația Carena

    Carena (Carina)
    Carena · Cea mai strălucitoare stea: CanopusVezi constelația în registrul stelelor

    Fișă

    Denumire latină
    Carina (Car)
    Cea mai strălucitoare stea
    Canopus (α Car)
    Magnitudine aparentă
    -0,62 mag
    Catalogul Hipparcos
    HIP 30438
    Suprafață
    494 deg² (locul 34 din 88)
    Ascensie dreaptă
    6h 02m 46s până la 11h 20m 37s
    Declinație
    -75° 41' 02'' până la -50° 45' 16''
    Constelații vecine
    Velele, Pupa, Pictorul, Peștele Zburător, Cameleonul, Musca, Centaurul

    Vizibilitate

    Cerul nordicBerlin
    Cerul sudicSydney
    vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

    Constelația Carena

    Carena este o constelație a emisferei sudice. Până în secolul al XVIII-lea, a făcut parte din constelația impunătoarei corăbii Argo. În anul 1756, Nicolas-Louis de Lacaille a împărțit-o, pe o hartă a cerului, în trei părți: carena (Carina), pupa (Puppis) și velele (Vela) corăbiei. Împărțirea a fost stabilită definitiv în 1763, în catalogul său de stele. Steaua sa principală, Canopus, a doua cea mai strălucitoare stea a cerului după Sirius, poartă numele lui Canopos, cârmaciul lui Menelau.

    Mitologie

    Prima parte a mitologiei este consemnată în constelația Pupa.

    Corabia Argo și argonauții (partea a 2-a) – Cu ajutorul zeiței Atena (printre altele, zeița înțelepciunii, a strategiei și a luptei), Argos a construit o corabie cu 50 de vâsle și cu o proră făcută dintr-o bârnă de la oracolul lui Zeus. Bârna putea vorbi și le dădea argonauților instrucțiuni în timpul călătoriei. Iason i-a chemat pe cei mai mari 50 de eroi din istoria Greciei să-l însoțească. Printre ei se aflau Hercule (constelația Hercule), regele Cefeu din Tegeea, muzicianul Orfeu (constelația Lira) și perechile de gemeni Castor și Polideuces, precum și Linceu și Idas (constelațiile Gemenii și Linxul). Din orașul natal al lui Iason, Iolcos (la Golful Pagasetic), eroii au pornit spre Marea Neagră în sunetele cântecului lui Orfeu. Primul popas i-a dus la Pelion (la Marea Egee), ca să-și ia rămas-bun de la centaurul Chiron. Au mers apoi de-a lungul coastei, ocolind Calcidica, până la insula Lemnos. Acolo, aproape toți locuitorii bărbați fuseseră uciși de soțiile lor. Doar tatăl reginei Hipsipila supraviețuise, ascuns. Zeița Afrodita își văzuse sanctuarele de pe Lemnos neglijate și de aceea le pedepsise pe toate femeile insulei cu respirație urât mirositoare. Bărbații lor s-au distrat atunci cu sclave tracice și au fost omorâți de femeile geloase. La scurt timp după aceea, argonauții au acostat și au petrecut câteva luni cu localnicele. Iason a lăsat-o însărcinată pe regina Hipsipila, iar aceasta a născut gemenii Euneos (mai târziu rege al Lemnosului) și Deipylos. Iason i-a jurat credință veșnică. Curând însă, argonauții au plecat mai departe, iar Iason și-a uitat jurământul. Călătoria a continuat prin Marea Marmara. La Cizic au fost atacați de uriași cu șase brațe (Gegeneis), iar în Bitinia au trebuit să se măsoare în pugilat cu regele Amicos. Acesta le impunea lupta tuturor străinilor, dar de data aceasta Polideuces l-a ucis pe rege. Pe drum l-au mai salvat pe bătrânul descărnat Fineu, pe care harpiile (făpturi hibride cu trup de pasăre și cap de femeie) îl împiedicau să mănânce.

    A treia parte a mitologiei este consemnată în constelația Velele.

  • Constelația Centaurul

    Centaurul (Centaurus)
    Centaurul · Cea mai strălucitoare stea: Alpha CentauriVezi constelația în registrul stelelor

    Fișă

    Denumire latină
    Centaurus (Cen)
    Cea mai strălucitoare stea
    Alpha Centauri (α Cen)
    Magnitudine aparentă
    -0,27 mag (A și B împreună)
    Catalogul Hipparcos
    HIP 71683
    Suprafață
    1.060 deg² (locul 9 din 88)
    Ascensie dreaptă
    11h 05m 21s până la 15h 03m 11s
    Declinație
    -64° 41' 45'' până la -29° 59' 42''
    Constelații vecine
    Hidra, Mașina Pneumatică, Velele, Carena, Musca, Crucea Sudului, Compasul, Lupul

    Vizibilitate

    Cerul nordicBerlin
    Cerul sudicSydney
    vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

    Constelația Centaurul

    Centaurul este o constelație a emisferei sudice. Deoarece constelația este parțial circumpolară față de Polul Sud, unele dintre stelele sale, văzute din Sydney, nu apun niciodată. Cea mai strălucitoare stea a sa este Alpha Centauri, numită și Rigil Kentaurus (piciorul centaurului), a treia stea ca strălucire de pe cer. De fapt, este un sistem format din două stele asemănătoare Soarelui. În jurul lor se rotește, la mare distanță, pitica roșie Proxima Centauri, care, la 4,2 ani-lumină, este cea mai apropiată stea după Soare. Tot în Centaur se află Omega Centauri, cel mai strălucitor roi globular de pe cer, considerat multă vreme o singură stea. În apropierea sa, cele patru stele strălucitoare Acrux, Becrux, Gacrux și Decrux formează o cruce vizibilă cu ochiul liber: constelația Crucea Sudului. Deoarece încă din secolul al XVI-lea le servea navigatorilor pentru orientarea spre sud, aceste stele au fost desprinse din constelația Centaurul.

    Mitologie

    Titanul Prometeu a creat, împreună cu zeița Atena, oamenii și animalele. El i-a învățat pe oameni arta și știința. Când Zeus le-a refuzat focul, Prometeu l-a furat și li l-a adus în taină pe Pământ, într-o tulpină goală de fenicul. Mâniat, Zeus a creat-o pe frumoasa Pandora și a trimis-o pe Pământ cu o cutie plină de rele (cutia Pandorei), care le-a adus oamenilor, pentru vecie, boala și moartea. Pe Prometeu l-a pus pentru totdeauna în lanțuri pe o stâncă, unde, în fiecare zi, vulturul Ethon îi mânca ficatul, care îi creștea la loc. Abia multe secole mai târziu l-a găsit Hercule, care a ucis vulturul cu o săgeată otrăvită. Prometeu putea fi însă eliberat abia atunci când un nemuritor avea să fie gata să moară în locul lui. Înainte să-l găsească pe Prometeu, Hercule a poposit în peștera centaurului Folos (centaurii sunt făpturi hibride, cu partea de sus a trupului de om și partea de jos de cal). Din cauza unui urcior cu vin s-a iscat acolo o ceartă, în care Hercule a trebuit să se apere și a ucis câțiva centauri. Ceilalți au fugit la Chiron, cel mai înțelept și mai drept dintre centauri. Era prieten cu mulți zei și regi, crescuse mulți dintre copiii lor și avea cunoștințe extraordinare de medicină. În timpul urmăririi, Hercule l-ar fi lovit din greșeală pe Chiron cu o săgeată otrăvită. Fiindcă Chiron era nemuritor, nu a murit, ci a suferit de atunci înainte dureri nesfârșite. El a renunțat la nemurirea sa, iar astfel Prometeu a fost eliberat. Zeus a așezat apoi pe cer, drept constelații, vulturul, săgeata cu care Hercule ucisese vulturul și pe Chiron.

  • Constelația Balena

    Balena (Cetus)
    Balena · Cea mai strălucitoare stea: Deneb KaitosVezi constelația în registrul stelelor

    Fișă

    Denumire latină
    Cetus (Cet)
    Cea mai strălucitoare stea
    Deneb Kaitos (β Cet)
    Magnitudine aparentă
    2,04 mag
    Catalogul Hipparcos
    HIP 3419
    Suprafață
    1.231 deg² (locul 4 din 88)
    Ascensie dreaptă
    23h 56m 25s până la 3h 23m 47s
    Declinație
    -24° 52' 22'' până la +10° 30' 52''
    Constelații vecine
    Berbecul, Peștii, Vărsătorul, Sculptorul, Cuptorul, Eridanul, Taurul

    Vizibilitate

    Cerul nordicBerlin
    Cerul sudicSydney
    vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

    Constelația Balena

    Balena este o constelație a emisferei sudice. Cea mai strălucitoare stea a sa este β Ceti, care poartă numele arab Deneb Kaitos (coada monstrului).

    Cea mai cunoscută stea a sa este însă ο Ceti (Mira – cea minunată). Se află la gâtul Balenei și strălucește aproximativ o dată la unsprezece luni (332 de zile) aproape la fel de puternic ca Steaua Polară. Mira este o gigantă roșie a cărei strălucire oscilează între mai multe trepte, între magnitudinea 2 și magnitudinea 9. Când Mira se află la magnitudinea 2, poate fi admirată foarte bine cu ochiul liber, în timp ce de la magnitudinea 7 este nevoie de un binoclu. La magnitudinea 9 mai este vizibilă doar cu un telescop.

    Mitologie

    Potrivit mitologiei grecești, regele Cefeu era regele Etiopiei. Era un urmaș al nimfei Io, una dintre iubitele lui Zeus. Cefeu era căsătorit cu vanitoasa Cassiopeia, care se lăuda pretutindeni că este mai frumoasă chiar decât nereidele, cele cincizeci de fiice ale zeului mării Nereu. Drept urmare, zeul mării Poseidon, care era căsătorit cu una dintre nereide, a trimis monstrul marin Ketos pe coasta regatului lui Cefeu. Căutând ajutor, Cefeu s-a adresat oracolului lui Ammon. Oracolul i-a poruncit să-și înlănțuie fiica, pe Andromeda, de o stâncă și s-o jertfească monstrului. Numai așa putea fi oprită pustiirea coastei sale. În disperarea sa, Cefeu a urmat sfatul oracolului. Andromeda a fost însă salvată în ultima clipă de eroul Perseu. Acesta a pretins apoi mâna Andromedei. Deși Andromeda îi fusese deja promisă unchiului ei, Fineu, Cefeu a consimțit. În cele din urmă, la nuntă s-a ajuns la o luptă între Perseu și Fineu. În timpul acestei lupte, Perseu i-a pus lui Fineu în față capul Meduzei. Acesta s-a prefăcut pe loc în piatră.

    Cefeu, Cassiopeia, Andromeda, Perseu și monstrul Ketos (Balena) au fost așezați mai târziu pe cer drept constelații.

Items 1 to 10 of 90 total

Page:
  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. ...
  7. 9