Constelația Altarul

Altarul (Ara)
Altarul · Cea mai strălucitoare stea: β AraeVezi constelația în registrul stelelor

Fișă

Denumire latină
Ara (Ara)
Cea mai strălucitoare stea
β Arae (β Ara)
Magnitudine aparentă
2,84 mag
Catalogul Hipparcos
HIP 85258
Suprafață
237 deg² (locul 63 din 88)
Ascensie dreaptă
16h 34m 17s până la 18h 10m 41s
Declinație
-67° 41' 26'' până la -45° 29' 10''
Constelații vecine
Scorpionul, Echerul, Triunghiul Austral, Pasărea Paradisului, Păunul, Telescopul, Coroana Australă

Vizibilitate

Cerul nordicBerlin
Cerul sudicSydney
vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

Constelația Altarul

Altarul este o constelație a emisferei sudice. Este parțial circumpolară față de Polul Sud. Asta înseamnă că unele dintre stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Sydney, nu apun niciodată. Astfel, o parte a constelației se află acolo deasupra orizontului pe tot parcursul anului.

Cea mai strălucitoare stea a constelației este β Arae, situată la sud de coada constelației Scorpionul. Lumina ei are nevoie de aproximativ 600 de ani pentru a ajunge pe Pământ. Constelația Altarul este traversată de Calea Lactee. Calea Lactee este o galaxie de sine stătătoare, alcătuită din miliarde de stele. Astfel, constelația Altarul își datorează strălucirea mai multor roiuri deschise și roiuri globulare. Cel mai impresionant roi globular al său este NGC 6397, care, cu puțin noroc, poate fi observat deja cu un binoclu de mărime medie. Se află la 8.000 de ani-lumină de Pământ și este, așadar, al doilea cel mai apropiat roi globular, după M4 din constelația Scorpionul.

Istorie și mitologie

Constelația era cunoscută deja grecilor antici, iar stelele sale au fost interpretate de-a lungul mileniilor de cele mai diverse popoare. Evreii vedeau în această constelație altarul lui Noe, ridicat de acesta după potop, sau altarul lui Avraam, pe care acesta urma să-și jertfească fiul, pe Isaac. În unele atlase cerești este menționat și centaurul Chiron (constelația Centaurul), care ar fi jertfit pe acest altar un lup (constelația Lupul). Această interpretare decurge din apropierea constelațiilor Centaurul și Lupul: încă Aratos descrie cum centaurul își întinde mâna spre altar. O legendă propriu-zisă pe această temă nu s-a păstrat însă.

Cea mai cunoscută mitologie legată de constelația Altarul provine însă de la greci. Aceștia credeau că este vorba despre altarul la care Zeus și zeii au jurat să-i nimicească pe titani. Zeus era fiul titanului Cronos, pe atunci stăpânul Universului. Cronos fusese avertizat că unul dintre copiii săi îl va nimici. De aceea, i-a înghițit. Numai Zeus a putut fi salvat de mama sa. Mulți ani mai târziu, Zeus s-a întors și i-a dat un vomitiv, după care Cronos i-a vărsat pe frații lui Zeus. De atunci, zeii (Zeus și frații săi) au purtat timp de 10 ani război împotriva titanilor. Zeii au învins și și-au împărțit lumea între ei. Astfel, Poseidon a devenit stăpânul mării, Hades stăpânul Infernului, iar Zeus stăpânul cerului.