Constelația Carena

Carena (Carina)
Carena · Cea mai strălucitoare stea: CanopusVezi constelația în registrul stelelor

Fișă

Denumire latină
Carina (Car)
Cea mai strălucitoare stea
Canopus (α Car)
Magnitudine aparentă
-0,62 mag
Catalogul Hipparcos
HIP 30438
Suprafață
494 deg² (locul 34 din 88)
Ascensie dreaptă
6h 02m 46s până la 11h 20m 37s
Declinație
-75° 41' 02'' până la -50° 45' 16''
Constelații vecine
Velele, Pupa, Pictorul, Peștele Zburător, Cameleonul, Musca, Centaurul

Vizibilitate

Cerul nordicBerlin
Cerul sudicSydney
vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

Constelația Carena

Carena este o constelație a emisferei sudice. Până în secolul al XVIII-lea, a făcut parte din constelația impunătoarei corăbii Argo. În anul 1756, Nicolas-Louis de Lacaille a împărțit-o, pe o hartă a cerului, în trei părți: carena (Carina), pupa (Puppis) și velele (Vela) corăbiei. Împărțirea a fost stabilită definitiv în 1763, în catalogul său de stele. Steaua sa principală, Canopus, a doua cea mai strălucitoare stea a cerului după Sirius, poartă numele lui Canopos, cârmaciul lui Menelau.

Mitologie

Prima parte a mitologiei este consemnată în constelația Pupa.

Corabia Argo și argonauții (partea a 2-a) – Cu ajutorul zeiței Atena (printre altele, zeița înțelepciunii, a strategiei și a luptei), Argos a construit o corabie cu 50 de vâsle și cu o proră făcută dintr-o bârnă de la oracolul lui Zeus. Bârna putea vorbi și le dădea argonauților instrucțiuni în timpul călătoriei. Iason i-a chemat pe cei mai mari 50 de eroi din istoria Greciei să-l însoțească. Printre ei se aflau Hercule (constelația Hercule), regele Cefeu din Tegeea, muzicianul Orfeu (constelația Lira) și perechile de gemeni Castor și Polideuces, precum și Linceu și Idas (constelațiile Gemenii și Linxul). Din orașul natal al lui Iason, Iolcos (la Golful Pagasetic), eroii au pornit spre Marea Neagră în sunetele cântecului lui Orfeu. Primul popas i-a dus la Pelion (la Marea Egee), ca să-și ia rămas-bun de la centaurul Chiron. Au mers apoi de-a lungul coastei, ocolind Calcidica, până la insula Lemnos. Acolo, aproape toți locuitorii bărbați fuseseră uciși de soțiile lor. Doar tatăl reginei Hipsipila supraviețuise, ascuns. Zeița Afrodita își văzuse sanctuarele de pe Lemnos neglijate și de aceea le pedepsise pe toate femeile insulei cu respirație urât mirositoare. Bărbații lor s-au distrat atunci cu sclave tracice și au fost omorâți de femeile geloase. La scurt timp după aceea, argonauții au acostat și au petrecut câteva luni cu localnicele. Iason a lăsat-o însărcinată pe regina Hipsipila, iar aceasta a născut gemenii Euneos (mai târziu rege al Lemnosului) și Deipylos. Iason i-a jurat credință veșnică. Curând însă, argonauții au plecat mai departe, iar Iason și-a uitat jurământul. Călătoria a continuat prin Marea Marmara. La Cizic au fost atacați de uriași cu șase brațe (Gegeneis), iar în Bitinia au trebuit să se măsoare în pugilat cu regele Amicos. Acesta le impunea lupta tuturor străinilor, dar de data aceasta Polideuces l-a ucis pe rege. Pe drum l-au mai salvat pe bătrânul sleit de puteri Fineu, pe care harpiile (făpturi hibride cu trup de pasăre și cap de femeie) îl împiedicau să mănânce.

A treia parte a mitologiei este consemnată în constelația Velele.