Constelația Pegas

Pegas (Pegasus)
Pegas · Cea mai strălucitoare stea: EnifVezi constelația în registrul stelelor

Fișă

Denumire latină
Pegasus (Peg)
Cea mai strălucitoare stea
Enif (ε Peg)
Magnitudine aparentă
2,38 mag
Catalogul Hipparcos
HIP 107315
Suprafață
1.121 deg² (locul 7 din 88)
Ascensie dreaptă
21h 08m 43s până la 0h 14m 58s
Declinație
+2° 19' 32'' până la +36° 36' 25''
Constelații vecine
Șopârla, Lebăda, Vulpea, Delfinul, Calul Mic, Vărsătorul, Peștii, Andromeda

Vizibilitate

Cerul nordicBerlin
Cerul sudicSydney
vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

Constelația Pegas

Pegas este o constelație a emisferei nordice. Este cunoscută mai ales prin pătratul său de stele. Cea mai strălucitoare stea a pătratului este α Andromedae, care se află de fapt în constelația Andromeda. Odinioară era atribuită ambelor constelații (și ca δ Pegasi), dar odată cu limitele actuale ale constelațiilor (1928) a fost atribuită Andromedei. Steaua α Andromedae este numită și Sirrah (buricul calului). O altă stea a pătratului este α Pegasi, cunoscută și ca Markab (din arabul mankib, „umăr”, fiind vorba de umărul calului). Pătratul este completat de β Pegasi (Scheat, în traducere: tibia) și γ Pegasi (Algenib, în traducere: flancul). Cea mai strălucitoare stea a constelației este însă ε Pegasi, cu numele arab Enif (nasul). Enif este o stea pe moarte și își poate lua rămas-bun printr-o explozie de supernovă oricând, dar poate și abia peste câteva milioane de ani. Asta l-ar costa pe Pegas capul. La steaua 51 Pegasi a fost descoperită în 1995 prima planetă care orbitează în jurul unei stele asemănătoare Soarelui (Premiul Nobel pentru Fizică 2019).

Mitologie

Mama lui Pegas a fost Meduza, una dintre cele trei Gorgone. În tinerețe, Meduza era renumită pentru frumusețea ei incredibilă. Mulți burlaci o pețeau, dar fecioria și-a pierdut-o cu Poseidon, zeul mării, căruia îi erau sacri caii. Poseidon a sedus-o pe Meduza în templul Atenei, zeița artei războiului, a înțelepciunii, a artelor și științelor și a păcii. Atena s-a mâniat atât de tare din cauza pângăririi templului ei, încât a transformat-o pe Meduza într-un monstru cu păr de șerpi, colți lungi de mistreț, platoșă de solzi, brațe de alamă, ochi arzători, limba atârnând afară și aripi de aur. De atunci, orice ființă care o zărea se prefăcea în piatră. Când eroul Perseu a decapitat-o pe Meduza, din ea au țâșnit calul înaripat Pegas și războinicul Chrysaor, care erau copiii lui Poseidon. Chrysaor a devenit mai târziu tatăl uriașului cu trei capete Gerion, pe care Hercule l-a ucis în cea de-a zecea muncă a sa. Pegas a zburat departe și a fost găsit de eroul grec Bellerofon la izvorul Pirene din Corint. Bellerofon primise sarcina de a o ucide pe Himera, o făptură hibridă care scuipa foc, alcătuită în față ca un leu, la mijloc ca o capră și în spate ca un șarpe. Pegas s-a lăsat îmblânzit de el și, împreună, au învins-o pe Himera. După multe aventuri trăite împreună, Bellerofon a devenit trufaș și a încercat să ajungă cu Pegas în împărăția zeilor. Lui Zeus nu i-a plăcut acest lucru și a trimis un tăun, care l-a înțepat pe Pegas. Pegas s-a ridicat în două picioare, iar Bellerofon s-a prăbușit înapoi pe pământ, într-un tufiș de spini. Schilodit și orb, a rătăcit de atunci prin lume. Pegas, în schimb, și-a încheiat călătoria spre Olimp și a purtat de atunci fulgerele lui Zeus.