Constelația Lira

Lira (Lyra)
Lira · Cea mai strălucitoare stea: VegaVezi constelația în registrul stelelor

Fișă

Denumire latină
Lyra (Lyr)
Cea mai strălucitoare stea
Vega (α Lyr)
Magnitudine aparentă
0,03 mag
Catalogul Hipparcos
HIP 91262
Suprafață
286 deg² (locul 52 din 88)
Ascensie dreaptă
18h 13m 52s până la 19h 28m 29s
Declinație
+25° 39' 51'' până la +47° 42' 52''
Constelații vecine
Dragonul, Hercule, Vulpea, Lebăda

Vizibilitate

Cerul nordicBerlin
Cerul sudicSydney
vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

Constelația Lira

Lira este o constelație a emisferei nordice. Cea mai strălucitoare stea a sa, α Lyrae, poartă numele arab Vega (vulturul care se năpustește), căci arabii vedeau în această constelație o pasăre de pradă care se năpustește din înalt. Vega este a cincea cea mai strălucitoare stea de pe întregul firmament și, după Arcturus din constelația Boarul, a doua cea mai strălucitoare a cerului nordic. În plus, Vega face parte din celebrul Triunghi de Vară, o figură simplă de pe cerul nordic, formată din cele mai strălucitoare stele ale constelațiilor Lira (Vega), Vulturul (Altair) și Lebăda (Deneb). Între β și γ Lyrae se află Nebuloasa Inelară M 57, cea mai cunoscută nebuloasă planetară: învelișul expulzat al unei stele pe moarte.

Mitologie

Constelația Lira este legată de două legende. Potrivit primei tradiții, era instrumentul cântărețului Orfeu. Această primă liră din lume a fost făurită de Hermes, un fiu al lui Zeus, din carapacea unei broaște țestoase. Când, într-o zi, Hermes furase în joacă vitele fratelui său vitreg Apollo, acesta s-a lăsat îmbunat abia atunci când Hermes i-a oferit lira la schimb. Se spune că Apollo i-ar fi dat în cele din urmă lira lui Orfeu. Mireasa acestuia, Euridice, murise din cauza mușcăturii unui șarpe. Cu muzica sa, Orfeu l-a îmblânzit pe Hades, zeul Infernului, și a primit îngăduința de a-și scoate soția din lumea de dincolo. Hades a pus însă condiția ca Orfeu să nu se întoarcă spre ea decât după ce ar fi ajuns la suprafața pământului. Așadar, el a condus spiritul soției sale prin galeriile întunecate ale lumii de dincolo, arătându-i drumul cu sunetul lirei sale. Era tot mai nesigur dacă Euridice îl mai urma. Ajuns aproape sus, nu a mai putut răbda și s-a întors. În acea clipă, Euridice a fost trasă înapoi în lumea de dincolo. Orfeu era de neconsolat. De atunci a rătăcit pierdut prin țară, cântând numai cântece triste. Mai târziu, niște femei din Tracia, adepte ale lui Dionysos, l-au sfâșiat în bucăți. Muzele l-au înmormântat, iar la rugămintea lor Zeus i-a așezat lira pe cer. Potrivit unei interpretări mai recente, era instrumentul lui Arion din Lesbos, un mare cântăreț și poet grec din secolul al VII-lea î.Hr. La întoarcerea dintr-un turneu de concerte profitabil în Sicilia, niște marinari au vrut să-l ucidă ca să pună mâna pe averea lui. Lui Arion i s-a îngăduit să cânte un ultim cântec; apoi a sărit în mare și a fost purtat înapoi în Grecia de un delfin (constelația Delfinul).