Fișă
- Denumire latină
- Scutum (Sct)
- Cea mai strălucitoare stea
- α Scuti (α Sct)
- Magnitudine aparentă
- 3,81 mag
- Catalogul Hipparcos
- HIP 91117
- Suprafață
- 109 deg² (locul 84 din 88)
- Ascensie dreaptă
- 18h 21m 36s până la 18h 59m 10s
- Declinație
- -15° 56' 37'' până la -3° 50' 01''
- Constelații vecine
- Șarpele, Săgetătorul, Vulturul
Vizibilitate
Constelația Scutul
Scutul este o constelație a emisferei sudice. Cea mai strălucitoare stea a sa este α Scuti. Ea se află la sud-vest de a douăsprezecea cea mai strălucitoare stea a firmamentului, steaua Altair din constelația Vulturul.
Constelația Scutul se află în mijlocul Căii Lactee și conține numeroase roiuri deschise de stele (grupuri de sute de stele). Cel mai cunoscut roi deschis al acestei constelații este M11, numit Roiul Rața Sălbatică. Cu un telescop de șase țoli i se poate distinge clar conturul în formă de V, cu steaua-ghid strălucitoare în vârf. Astronomul britanic William Henry Smyth a văzut în 1844 în această formație un „stol de rațe sălbatice”. Roiul cuprinde circa 2.900 de stele și se află la aproximativ 6.100 de ani-lumină depărtare.
Istorie
Constelația a fost introdusă în 1684 de Johannes Hevelius (1611–1687), astronom și întemeietor al cartografiei Lunii, sub numele „Scutum Sobiescianum” (scutul lui Sobieski), în revista savantă „Acta Eruditorum” de la Leipzig. Ea trebuia să amintească de regele Ioan al III-lea Sobieski al Poloniei și de meritele sale strategice în lupta polonezilor împotriva Imperiului Otoman la porțile Vienei (bătălia de la Kahlenberg, 12 septembrie 1683). Viena a fost eliberată atunci de regele Ioan al III-lea Sobieski dintr-un asediu turcesc de două luni. Este singura constelație rămasă cu un fundal politic. Totuși, a fost inclusă printre cele 88 de constelații doar în formă depolitizată. De aceea, numele constelației a fost prescurtat la „Scutum” (scutul).
