Fișă
- Denumire latină
- Monoceros (Mon)
- Cea mai strălucitoare stea
- β Monocerotis (β Mon)
- Magnitudine aparentă
- 4,60 mag
- Catalogul Hipparcos
- HIP 30867
- Suprafață
- 482 deg² (locul 35 din 88)
- Ascensie dreaptă
- 5h 55m 52s până la 8h 11m 24s
- Declinație
- -11° 22' 08'' până la +11° 56' 00''
- Constelații vecine
- Gemenii, Orion, Iepurele, Câinele Mare, Pupa, Hidra, Câinele Mic
Vizibilitate
Constelația Licornul
Licornul este o constelație a emisferei nordice și a celei sudice. Poate fi observată, așadar, din orice loc de pe glob. Cea mai strălucitoare stea a sa este β Monocerotis, care reprezintă copita dreaptă din față a licornului.
Deși constelația Licornul este alcătuită doar din stele relativ slabe, ea poate fi găsită destul de ușor. Aceasta deoarece se află în mijlocul foarte cunoscutului asterism Triunghiul de Iarnă. Este vorba de o figură formată din trei stele, foarte bine vizibilă iarna, care împreună alcătuiesc un triunghi aproape echilateral. El este format din stelele Procyon (din constelația Câinele Mic), Sirius (din constelația Câinele Mare) și Betelgeuse (din constelația Orion).
Pe lângă aceasta, chiar și astronomii amatori pot descoperi multe în această constelație. Fiindcă este străbătută de Calea Lactee, ea conține o mulțime de roiuri deschise de stele și de nebuloase galactice. Merită amintite în special roiul deschis de stele M 50, alcătuit din circa 100 de stele, și roiul deschis de stele NGC 2244, care se află în celebra Nebuloasă Rozeta. Nebuloasa Rozeta este un nor de gaz care strălucește datorită numeroaselor stele tinere și luminoase. Ambele roiuri pot fi explorate deja cu un binoclu.
Istorie
Teologul, astronomul și cartograful olandez Petrus Plancius a conceput în anul 1612 un glob ceresc pe care figurau câteva constelații noi, lipsite de stele strălucitoare. Pe acest glob a introdus Licornul, împreună cu Girafa; tot lui i se datorează și Porumbelul. Nu se știe dacă Plancius s-a gândit la Biblie; licornul era însă de multă vreme un simbol creștin al purității. Jacob Bartsch a preluat Licornul și Girafa în 1624 în harta sa a cerului și le-a făcut cunoscute. El a interpretat licornul ca pe un animal biblic.
În favoarea acestei interpretări pledează faptul că licornul este menționat în mai multe locuri din Vechiul Testament. Totuși, licornul pomenit în Vechiul Testament se datorează mai degrabă unei erori de traducere. În traducerea grecească, cuvântul ebraic „Re'em” a fost redat prin „licorn”. În realitate însă, era vorba probabil de bour. Acesta a fost adesea înfățișat din profil în desenele vechi, astfel încât, în locul celor două coarne ale sale, se vedea doar unul. Licornul din Biblie se datorează așadar, probabil, unui animal cât se poate de obișnuit, pământesc.
