Constelația Ofiucus

Constelația Ofiucus

Ofiucus este o constelație a emisferei nordice și a celei sudice și poate fi observată din orice loc de pe glob. Cea mai strălucitoare stea a sa poartă numele arab Rasalhague (capul îmblânzitorului de șerpi). Constelația Ofiucus se află pe ecliptică și ar constitui, așadar, de fapt un al treisprezecelea semn, pe lângă cele douăsprezece semne zodiacale cunoscute astăzi. Încă de la babilonieni există însă doar douăsprezece: ei au împărțit ecliptica, pe potriva celor douăsprezece luni, în secțiuni egale de câte 30 de grade. Ecliptica descrie traiectoria aparentă a Soarelui în decursul unui an. Pe parcursul ei, Soarele trece prin toate constelațiile zodiacale. Între 29 noiembrie și 17 decembrie, Soarele se află în constelația Ofiucus. În această perioadă, constelația nu poate fi observată, deoarece se află pe cerul de zi. Tot aici se află Steaua lui Barnard, o pitică roșie aflată la circa 6 ani-lumină, care se deplasează pe cer mai repede decât orice altă stea cunoscută. În 1604 a strălucit aici Supernova lui Kepler, ultima explozie stelară din Calea Lactee observată cu ochiul liber.

Mitologie

Grecii îl vedeau în Ofiucus pe Asclepios, zeul medicinei. Părinții lui erau Apollo, printre altele zeu al vindecării, al moralității și al muzicii, și Coronis, o nepoată a zeului războiului, Ares. Coronis, iubita lui Apollo, îl iubea însă pe muritorul Ischys și l-a înșelat pe Apollo cu el, deși era deja însărcinată cu copilul lui. Apollo a aflat și a pricinuit moartea amândurora. Apollo însuși (după altă tradiție, Hermes) a salvat copilul în ultima clipă de pe rug, scoțându-l printr-o tăietură din pântecele mamei, și l-a încredințat lui Chiron, care l-a crescut pe Asclepios ca pe propriul fiu și l-a învățat arta vindecării și a vânătorii. Într-o zi, un șarpe i-a arătat o plantă de leac deosebită: în Creta, fiul regelui se înecase într-un vas cu miere. Când un șarpe s-a târât spre cadavru, Asclepios l-a ucis cu un toiag. Atunci a ieșit la iveală un al doilea șarpe cu ierburi de leac, care l-a readus la viață cu ele pe cel mort. Asclepios a pus ierburile pe trupul neînsuflețit, iar fiul regelui s-a trezit și el. Se spune că mai târziu l-ar fi înviat și pe fiul eroului Tezeu, care murise căzând din car. Cu fiecare înviere creștea nemulțumirea lui Hades, zeul lumii de dincolo, care se temea că șuvoiul sufletelor ar putea seca. El s-a plâns fratelui său Zeus, care l-a doborât pe Asclepios cu un fulger. Mâniat, Apollo i-a ucis pe cei trei ciclopi care făureau fulgerele lui Zeus. Pentru a-l îmbuna, Zeus l-a făcut nemuritor pe Asclepios și l-a așezat pe firmament împreună cu șarpele. Șarpele reprezintă arta sa vindecătoare; datorită năpârlirilor anuale și aparentei renașteri, el este până astăzi simbolul acesteia.