Constelația Lebăda

Constelația Lebăda

Lebăda este o constelație a emisferei nordice. Este parțial circumpolară față de Polul Nord. Asta înseamnă că unele dintre stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Berlin, nu apun niciodată. Astfel, o parte a constelației se află acolo deasupra orizontului pe tot parcursul anului. Lebăda este adesea numită și „Crucea Nordului”. Cea mai strălucitoare stea a sa este α Cygni, cu numele arab Deneb (coadă). Deneb face parte din celebrul Triunghi de Vară, o grupare simplă de stele pe cerul nordic, alături de Vega, cea mai strălucitoare stea a Lirei, și de Altair, cea mai strălucitoare stea a Vulturului. Peste circa 8.000 de ani, Deneb va fi Steaua Polară. În prezent, aceasta este Polaris, din constelația Ursa Mică. Deoarece se află aproape exact deasupra Polului Nord geografic, Polaris este singura stea din emisfera nordică ce rămâne mereu în același loc pe cer. Din cauza oscilației axei Pământului, această particularitate nu îi va rămâne însă pentru totdeauna. La gâtul Lebedei se află Cygnus X-1. A fost primul obiect pe care astronomii l-au clasificat drept gaură neagră. Cu circa 21 de mase solare, absoarbe gaz de la o stea însoțitoare.

Mitologie

În legendele grecești, Zeus, părintele zeilor, se transformă, printre altele, într-o lebădă pentru a se apropia nerecunoscut de femei frumoase. Una dintre aceste legende este despre gemenii Castor și Pollux. Mama lor, Leda, regina Spartei, a căzut într-o zi pradă farmecului lui Zeus, care a venit la ea sub chip de lebădă. În aceeași noapte s-a culcat însă și cu soțul ei, regele Tindareu. Leda a născut patru copii, doi de la Zeus, și deci nemuritori, și doi de la Tindareu. Pollux era fiul lui Zeus, iar Castor, fiul lui Tindareu. Frații nedespărțiți au devenit luptători desăvârșiți și au trăit împreună aventuri eroice. Într-o ceartă cu verii lor, Castor a murit, iar Pollux l-a rugat pe Zeus să-i îngăduie să-și împartă nemurirea cu fratele său. De atunci înainte și-au petrecut zilele pe rând în Hades, lumea de dincolo, și pe Olimp, muntele zeilor. Pentru iubirea lor frățească, amândoi au fost așezați pe cer, strâns îmbrățișați pentru vecie.

O altă legendă este despre Faeton, fiul zeului soarelui, Helios. Acesta împrumutase carul soarelui de la tatăl său, însă din cauza felului său nesăbuit de a-l mâna, carul a scăpat de sub control și Pământul era amenințat să ardă. Zeus l-a ucis cu un fulger chiar la timp, iar el s-a prăbușit în râul Eridan. Prietenul lui Faeton, regele Cycnus, a fost nespus de îndurerat și a rătăcit de atunci înainte, mâhnit, pe malul Eridanului. Zeii s-au îndurat în cele din urmă de el și l-au așezat pe Cycnus pe cer sub chip de lebădă.