Fișă
- Denumire latină
- Mensa (Men)
- Cea mai strălucitoare stea
- α Mensae (α Men)
- Magnitudine aparentă
- 5,09 mag
- Catalogul Hipparcos
- HIP 29271
- Suprafață
- 153 deg² (locul 75 din 88)
- Ascensie dreaptă
- 3h 12m 56s până la 7h 36m 52s
- Declinație
- -85° 15' 41'' până la -69° 44' 48''
- Constelații vecine
- Peștele de Aur, Hidra Australă, Octantul, Cameleonul, Peștele Zburător
Vizibilitate
Constelația Platoul
Platoul este o constelație a emisferei sudice. Este circumpolară față de Polul Sud. Asta înseamnă că stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Sydney, nu apun niciodată. Astfel, constelația se află acolo deasupra orizontului pe tot parcursul anului. Cea mai strălucitoare stea a sa este α Mensae, care are o magnitudine aparentă de abia 5,09 mag. Ea poate fi văzută cu ochiul liber doar în condiții bune. Platoul este cea mai slabă constelație a cerului. Ca punct de reper pentru găsirea acestei constelații servește Norul Mare al lui Magellan (LMC), o galaxie pitică aflată la circa 160.000 de ani-lumină, cu multe miliarde de stele. Norul Mare al lui Magellan pătrunde într-o mică măsură în constelația Platoul. Cea mai mare parte a lui se află însă în constelația Peștele de Aur.
Istorie
Teologul francez Nicolas-Louis de Lacaille, care și-a dedicat viața astronomiei, geodeziei și matematicii, a introdus 14 constelații noi ale emisferei sudice. În anul 1750 a pornit într-o călătorie de patru ani la Capul Bunei Speranțe, printre altele pentru a observa constelațiile cerului sudic. Cu acest prilej a catalogat aproape 10.000 de stele. Nicolas-Louis de Lacaille și-a denumit noile constelații mai ales după instrumente tehnice. Astfel au apărut constelațiile Sculptorul, Cuptorul, Dalta, Mașina Pneumatică, Pictorul, Microscopul, Reticulul, Octantul, Orologiul, Busola, Platoul, Telescopul, Echerul și Compasul. În plus, a împărțit marea constelație antică a corăbiei Argo în trei constelații: Carena, Pupa și Velele. Catalogul său de stele ale cerului sudic a apărut în 1763, la un an după moartea sa, sub titlul „Coelum Australe Stelliferum”. Cele 14 constelații noi ale sale au în comun faptul că sunt alcătuite din stele relativ slabe.
Nicolas-Louis de Lacaille a studiat stelele sudului din Cape Town și a imortalizat Muntele Masei, cu norii care stau deasupra lui, în constelația Platoul. În vara sud-africană (în luna decembrie), spectacolul natural din jurul Muntelui Masei poate fi admirat cel mai bine. În această perioadă, deasupra muntelui stă un strat subțire de nori, care pare să curgă la vale pe pantele abrupte de pe latura nordică și pe cea vestică. Localnicii numesc acest fenomen „Tablecloth” (fața de masă).
