Fișă
- Denumire latină
- Horologium (Hor)
- Cea mai strălucitoare stea
- α Horologii (α Hor)
- Magnitudine aparentă
- 3,85 mag
- Catalogul Hipparcos
- HIP 19747
- Suprafață
- 249 deg² (locul 58 din 88)
- Ascensie dreaptă
- 2h 12m 49s până la 4h 20m 18s
- Declinație
- -67° 02' 09'' până la -39° 38' 13''
- Constelații vecine
- Eridanul, Hidra Australă, Reticulul, Peștele de Aur, Dalta
Vizibilitate
Constelația Orologiul
Orologiul este o constelație a emisferei sudice. Este parțial circumpolară față de Polul Sud. Asta înseamnă că unele dintre stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Sydney, nu apun niciodată. Astfel, o parte a constelației se află acolo deasupra orizontului pe tot parcursul anului.
Cea mai strălucitoare stea a sa este α Horologii, care reprezintă pendulul ceasului din constelație. Se află lângă granița cu constelația Eridanul. Constelația însăși poate fi găsită ușor datorită foarte strălucitoarei Achernar, steaua principală a Eridanului.
Steaua sa R Horologii este o stea de tip Mira. Asta înseamnă că strălucirea ei se poate modifica puternic într-un timp relativ scurt. R Horologii își schimbă strălucirea într-un ciclu de aproximativ 408 zile. Ea variază între un maxim de 4,7 mag și un minim de 14,3 mag. În cel mai bun caz, poate fi deci observată cu ochiul liber pe firmament, iar în cel mai rău caz este nevoie de un telescop bun.
Istorie
Teologul francez Nicolas-Louis de Lacaille, care și-a dedicat viața astronomiei, geodeziei și matematicii, a introdus 14 constelații noi ale emisferei sudice. În anul 1750 a pornit într-o călătorie de patru ani la Capul Bunei Speranțe, printre altele pentru a observa constelațiile cerului sudic. Cu acest prilej a catalogat aproape 10.000 de stele. Nicolas-Louis de Lacaille și-a denumit noile constelații mai ales după instrumente tehnice. Astfel au apărut constelațiile Sculptorul, Cuptorul, Dalta, Mașina Pneumatică, Pictorul, Microscopul, Reticulul, Octantul, Orologiul, Busola, Platoul, Telescopul, Echerul și Compasul. În plus, a împărțit marea constelație antică a corăbiei Argo în trei constelații: Carena, Pupa și Velele. Catalogul său de stele ale cerului sudic a apărut în 1763, la un an după moartea sa, sub titlul „Coelum Australe Stelliferum”. Cele 14 constelații noi ale sale au în comun faptul că sunt alcătuite din stele relativ slabe.
Nicolas-Louis de Lacaille a numit constelația după invenția colegului său olandez Christiaan Huygens (1629–1695). Christiaan Huygens a fost astronom, matematician și fizician și a inventat în 1656 primul orologiu cu pendul. Rezultatele sale în acest domeniu le-a publicat în tratatul „Horologium Oscillatorium”, apărut în anul 1673.
