Fișă
- Denumire latină
- Microscopium (Mic)
- Cea mai strălucitoare stea
- γ Microscopii (γ Mic)
- Magnitudine aparentă
- 4,68 mag
- Catalogul Hipparcos
- HIP 103738
- Suprafață
- 210 deg² (locul 66 din 88)
- Ascensie dreaptă
- 20h 27m 36s până la 21h 28m 10s
- Declinație
- -45° 05' 24'' până la -27° 27' 35''
- Constelații vecine
- Capricornul, Săgetătorul, Telescopul, Indianul, Cocorul, Peștele Austral
Vizibilitate
Constelația Microscopul
Microscopul este o constelație a emisferei sudice. Cea mai strălucitoare stea a sa este γ Microscopii, care are o magnitudine aparentă de abia 4,68 mag. Constelația se află la sud de constelația Capricornul și la est de constelația Săgetătorul.
Totuși, și constelațiile discrete le rezervă privitorilor câte o surpriză. Astfel, în jurul stelei încă foarte tinere AU Microscopii a fost descoperit în anul 2003 un disc de resturi, care ar putea fi un loc de naștere pentru noi planete. Din 2020, acolo au fost confirmate și două planete tinere.
Interesantă este și steaua BO Microscopii, și ea foarte tânără, cunoscută printre astronomi sub numele „Speedy Mic”. În doar nouă ore, Speedy Mic face o rotație completă în jurul propriei axe. Pământului, în schimb, îi trebuie pentru asta 24 de ore, iar Soarelui 26 de zile.
Istorie
Teologul francez Nicolas-Louis de Lacaille, care și-a dedicat viața astronomiei, geodeziei și matematicii, a introdus 14 constelații noi ale emisferei sudice. În anul 1750 a pornit într-o călătorie de patru ani la Capul Bunei Speranțe, printre altele pentru a observa constelațiile cerului sudic. Cu acest prilej a catalogat aproape 10.000 de stele. Nicolas-Louis de Lacaille și-a denumit noile constelații mai ales după instrumente tehnice. Astfel au apărut constelațiile Sculptorul, Cuptorul, Dalta, Mașina Pneumatică, Pictorul, Microscopul, Reticulul, Octantul, Orologiul, Busola, Platoul, Telescopul, Echerul și Compasul. În plus, a împărțit marea constelație antică a corăbiei Argo în trei constelații: Carena, Pupa și Velele. Catalogul său de stele ale cerului sudic a apărut în 1763, la un an după moartea sa, sub titlul „Coelum Australe Stelliferum”. Cele 14 constelații noi ale sale au în comun faptul că sunt alcătuite din stele relativ slabe.
