
Fișă
- Denumire latină
- Crux (Cru)
- Cea mai strălucitoare stea
- Acrux (α Cru)
- Magnitudine aparentă
- 0,77 mag
- Catalogul Hipparcos
- HIP 60718
- Suprafață
- 68 deg² (locul 88 din 88)
- Ascensie dreaptă
- 11h 56m 14s până la 12h 57m 45s
- Declinație
- -64° 41' 46'' până la -55° 40' 38''
- Constelații vecine
- Centaurul, Musca
Vizibilitate
Constelația Crucea
Constelația Crucea este inima emisferei sudice: cea mai mică dintre toate constelațiile, dar cea mai cunoscută și mai admirată din emisfera sudică. Cele patru stele ale sale cele mai strălucitoare, α Crucis (Acrux), β Crucis (Becrux), γ Crucis (Gacrux) și δ Crucis (Decrux), formează o cruce vizibilă cu ochiul liber. Ea este cea mai potrivită pentru găsirea polului sud ceresc: prelungind de aproximativ patru ori și jumătate linia care unește γ Crucis cu α Crucis, se ajunge aproape exact la polul sud ceresc.
Constelația se află în Calea Lactee, într-o regiune cu multe stele strălucitoare, și le oferă observatorilor destule lucruri de văzut. α Crucis și β Crucis ocupă locurile 13 și 19 în lista celor mai strălucitoare stele. Aproape de β Crucis, albastră ca safirul și numită și Mimosa, se află în aparență o stea de carbon roșie ca sângele, care în realitate este mult mai depărtată. Mai la est, între α Crucis și β Crucis, se află celebrul Sac de Cărbune, un nor întunecat de gaz și praf, aflat la peste 500 de ani-lumină. Acesta arată ca o gaură în Calea Lactee care strălucește puternic. Nu departe de β Crucis se află, în plus, un minunat roi deschis de stele, „Cutia cu Bijuterii” NGC 4755. Printr-un binoclu se dezvăluie priveliștea splendidă a aproximativ 50 de stele strălucitoare, printre care supergigante albastre și, drept punct culminant, o gigantă de un roșu incandescent, aflată în centru.
Istorie
Din cauza precesiei axei Pământului, constelația Crucea se afla în Antichitate mai la nord pe cer și putea fi văzută în sudul bazinului mediteranean, la mică înălțime deasupra orizontului sudic, până la începutul Evului Mediu. Astăzi poate fi văzută în întregime doar la sud de aproximativ 25 de grade latitudine nordică. Precesia apare deoarece Soarele și Luna trag de Pământul turtit, aflat în rotație; în circa 25.800 de ani, axa Pământului descrie astfel o dată un con. Pe vremea răstignirii lui Hristos, constelația Crucea se afla probabil la orizont. Potrivit unor însemnări vechi, în Alexandria era cunoscută, în cinstea împăratului Augustus (63 î.Hr. – 14 d.Hr.), drept „Thronus Caesaris”.
Deși această grupare de stele era cunoscută de milenii, nu i s-a atribuit niciodată o constelație proprie. Grecii vedeau în ea picioarele din spate ale Centaurului. Abia în secolul al XVI-lea, navigatorii europeni au recunoscut în ea o cruce, simbolul credinței lor, și au folosit-o ca indicator spre polul sud ceresc. Potrivit unor însemnări vechi, constelația a fost reprezentată pentru prima dată la sfârșitul secolului al XVI-lea pe un glob ceresc al lui Petrus Plancius (astronom, teolog și cartograf, 1552–1622). Constelația Crucea împodobește drapelele Australiei, Braziliei, Noii Zeelande, Papua Noii Guinee și Samoei.
