Constelația Perseu

Constelația Perseu

Constelația Perseu este o constelație a emisferei nordice. Este parțial circumpolară față de Polul Nord. Asta înseamnă că unele dintre stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Berlin, nu apun niciodată. Cea mai strălucitoare stea a sa este α Persei, cu numele arab Mirfak (cotul). Și mai interesantă de observat este β Persei, în arabă Algol (capul demonului). Algol este alcătuită din trei stele. Două dintre ele se rotesc una în jurul celeilalte atât de aproape, încât cea mai rece o acoperă parțial pe cea mai fierbinte la fiecare 2,87 zile. Atunci, Algol devine timp de câteva ore vizibil mai slabă. Ea reprezintă ochiul drept din capul retezat al Gorgonei Meduza și este considerată din vechime o stea a nenorocului, ochiul pâlpâitor al Meduzei. În fiecare an, între 11 și 13 august, Perseidele, cel mai cunoscut curent de meteori, străbat constelația. Cu puțin noroc, se pot vedea atunci până la 100 de stele căzătoare pe oră.

Mitologie

În mitologia greacă, Perseu era fiul Danaei, fiica regelui din Argos. Tatăl ei o ținea închisă în temniță, fiindcă i se prezisese că nepotul său îl va ucide într-o zi. Zeus a pătruns însă în temniță sub forma unei ploi de aur și a lăsat-o însărcinată pe Danae. Când regele a observat acest lucru, i-a închis pe Danae și pe fiul ei, Perseu, într-o ladă de lemn și i-a lăsat în voia mării. Lada a fost aruncată de valuri pe țărmul insulei Serifos, unde pescarul Dictys a găsit-o și l-a crescut pe Perseu ca pe propriul fiu. Fratele lui Dictys, regele Polidecte, o dorea pe Danae și voia să scape de Perseu, care îi stătea în cale. A pretins că vrea să se însoare cu o altă femeie și le-a cerut supușilor săi cai ca dar de nuntă. Cum Perseu nu avea niciun cal, a primit sarcina aproape imposibilă de a-i aduce capul Gorgonei Meduza. Gorgonele erau trei surori înaripate: Euriale, Stheno și Meduza. Toate trei aveau șerpi în loc de păr. Euriale și Stheno erau nemuritoare, doar Meduza era muritoare. La vederea lor înfricoșătoare, oricine se prefăcea pe loc în piatră. Cu ajutorul zeilor, care i-au dat un scut lucios ca o oglindă, sandale înaripate și o cască ce-l făcea nevăzut, Perseu i-a tăiat capul Meduzei în timp ce aceasta dormea. A doua zi dimineață și-a continuat zborul și, în trecere, a salvat-o pe fiica regelui, Andromeda, care urma să fie sacrificată monstrului marin Ketos. Apoi i-a cerut mâna. Cu ea s-a întors în zbor la Serifos, l-a prefăcut pe Polidecte în piatră cu capul Meduzei și i-a încredințat tronul lui Dictys. Ani mai târziu, Perseu a luat parte la întreceri în Larisa. Acolo și-a lovit din greșeală bunicul cu un disc și l-a ucis. Astfel, profeția s-a împlinit totuși.