Constelația Leul Mic

Leul Mic (Leo Minor)
Leul Mic · Cea mai strălucitoare stea: 46 Leonis MinorisVezi constelația în registrul stelelor

Fișă

Denumire latină
Leo Minor (LMi)
Cea mai strălucitoare stea
46 Leonis Minoris (46 LMi)
Magnitudine aparentă
3,83 mag
Catalogul Hipparcos
HIP 53229
Suprafață
232 deg² (locul 64 din 88)
Ascensie dreaptă
9h 22m 35s până la 11h 06m 51s
Declinație
+22° 50' 15'' până la +41° 25' 54''
Constelații vecine
Ursa Mare, Linxul, Racul, Leul

Vizibilitate

Cerul nordicBerlin
Cerul sudicSydney
vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

Constelația Leul Mic

Constelația Leul Mic este o constelație a emisferei nordice. Este parțial circumpolară față de Polul Nord. Asta înseamnă că unele dintre stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Berlin, nu apun niciodată. Astfel, o parte a constelației se află acolo deasupra orizontului pe tot parcursul anului. Cea mai strălucitoare stea a sa este 46 Leonis Minoris, care poartă și numele Praecipua (Conducătoarea). Ea reprezintă coada constelației Leul Mic.

Constelația se află chiar deasupra constelației Leul și sub constelația Ursa Mare, într-o regiune cu stele foarte slabe. Observatorul cerului se orientează cel mai bine după asterismul „Carul Mare” din constelația Ursa Mare sau după cea mai strălucitoare stea a constelației Leul, steaua Regulus (Micul Rege).

Istorie

Constelația a fost introdusă de Johannes Hevelius (1611–1687), astronom și întemeietor al cartografiei Lunii, în anul 1687. Se pare că prin această constelație s-a umplut doar un gol de pe firmament, căci despre ea nu există nicio legendă sau poveste. Nici stelele sale nu au primit nume decât parțial. Johannes Hevelius nu le dăduse inițial nume stelelor. Numele Praecipua se referea inițial, probabil, la steaua 37 Leonis Minoris și a fost transferat mai târziu asupra celei mai strălucitoare stele. Acest nume a fost însă recunoscut oficial abia în 2017 de Uniunea Astronomică Internațională (UAI). Denumirea fiecărei stele a fost făcută ulterior de astronomul englez Francis Baily (1774–1844), în catalogul său de stele apărut în 1845. Cu această ocazie, a doua cea mai strălucitoare stea a constelației a primit numele Beta Leonis Minoris. Cea mai strălucitoare stea a rămas însă fără denumire. Astfel, această constelație nu are nicio stea a cărei denumire să înceapă cu Alfa. Cea mai strălucitoare stea se numește până astăzi 46 Leonis Minoris. În astronomia chineză, cea mai strălucitoare stea a constelației Leul Mic era cunoscută sub numele 勢四 (Shì sì). Acesta însemna cam „a patra stea a eunucului”.