Fișă
- Denumire latină
- Pictor (Pic)
- Cea mai strălucitoare stea
- α Pictoris (α Pic)
- Magnitudine aparentă
- 3,27 mag
- Catalogul Hipparcos
- HIP 32607
- Suprafață
- 247 deg² (locul 59 din 88)
- Ascensie dreaptă
- 4h 32m 52s până la 6h 52m 03s
- Declinație
- -64° 09' 07'' până la -42° 47' 47''
- Constelații vecine
- Porumbelul, Dalta, Peștele de Aur, Peștele Zburător, Carena, Pupa
Vizibilitate
Constelația Pictorul
Pictorul este o constelație a emisferei sudice. Este parțial circumpolară față de Polul Sud. Asta înseamnă că unele dintre stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Sydney, nu apun niciodată. Astfel, o parte a constelației se află acolo deasupra orizontului pe tot parcursul anului.
Constelația se află la vest de steaua Canopus, steaua principală a constelației Carena. Steaua Canopus este a doua cea mai strălucitoare stea a cerului nopții. Datorită strălucirii ei, sondele spațiale moderne o folosesc drept stea de orientare. Ea se află departe de ecliptică, traiectoria aparentă a Soarelui, și de aceea nu ajunge niciodată în apropierea acestuia.
Cea mai strălucitoare stea a constelației este α Pictoris. O importanță mai mare i se acordă însă stelei sale β Pictoris. Fotografiile spațiale, realizate printre altele de telescopul spațial Hubble, arată că ea este înconjurată de nori de gaz și praf și este un loc de naștere pentru noi planete. În interiorul acestora au putut fi deja identificate două planete. Procesele din jurul stelei β Pictoris pot fi comparate cu formarea Sistemului nostru Solar, acum 4,5 miliarde de ani.
Istorie
Teologul francez Nicolas-Louis de Lacaille, care și-a dedicat viața astronomiei, geodeziei și matematicii, a introdus 14 constelații noi ale emisferei sudice. În anul 1750 a pornit într-o călătorie de patru ani la Capul Bunei Speranțe, printre altele pentru a observa constelațiile cerului sudic. Cu acest prilej a catalogat aproape 10.000 de stele. Nicolas-Louis de Lacaille și-a denumit noile constelații mai ales după instrumente tehnice. Astfel au apărut constelațiile Sculptorul, Cuptorul, Dalta, Mașina Pneumatică, Pictorul, Microscopul, Reticulul, Octantul, Orologiul, Busola, Platoul, Telescopul, Echerul și Compasul. În plus, a împărțit marea constelație antică a corăbiei Argo în trei constelații: Carena, Pupa și Velele. Catalogul său de stele ale cerului sudic a apărut în 1763, la un an după moartea sa, sub titlul „Coelum Australe Stelliferum”. Cele 14 constelații noi ale sale au în comun faptul că sunt alcătuite din stele relativ slabe.
Numele inițial al constelației Pictorul era „Equuleus Pictorius” (șevaletul pictorului). Ea reprezintă până astăzi șevaletul unui pictor, împreună cu paleta de culori. Numele constelației a fost însă scurtat mai târziu la „Pictor”.
