Constelația Delfinul

Delfinul (Delphinus)
Delfinul · Cea mai strălucitoare stea: RotanevVezi constelația în registrul stelelor

Fișă

Denumire latină
Delphinus (Del)
Cea mai strălucitoare stea
Rotanev (β Del)
Magnitudine aparentă
3,62 mag
Catalogul Hipparcos
HIP 101769
Suprafață
189 deg² (locul 69 din 88)
Ascensie dreaptă
20h 14m 14s până la 21h 09m 00s
Declinație
+2° 24' 08'' până la +20° 56' 24''
Constelații vecine
Vulpea, Săgeata, Vulturul, Vărsătorul, Calul Mic, Pegas

Vizibilitate

Cerul nordicBerlin
Cerul sudicSydney
vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

Constelația Delfinul

Delfinul este o constelație a emisferei nordice. Cea mai strălucitoare stea a sa este β Delphini, numită și Rotanev, iar a doua ca strălucire, α Delphini, se numește Sualocin. Ele se numără printre puținele stele ale căror nume nu sunt arabe, latine sau grecești. Astronomul italian Niccolò Cacciatore, asistentul și succesorul marelui Giuseppe Piazzi la Observatorul din Palermo, și-a permis o mică glumă când le-a dat nume, în anul 1814: citite de la coadă la cap, ele formează Nicolaus Venator, forma latină a propriului său nume.

Mitologie

Constelația Delfinul este legată de două legende. Potrivit primei legende, frații Zeus, Poseidon și Hades și-au împărțit cerul, marea și Infernul, după ce îl răsturnaseră pe tatăl lor, Cronos. Poseidon, care moștenise marea, și-a construit în fața insulei Eubeea un uriaș palat sub ape. Dar îi lipsea încă o mireasă. Așa că a curtat-o pe nereida Amfitrita, una dintre cele cincizeci de fiice ale zeului apelor Nereu. Aceasta l-a respins însă și a fugit la uriașul Atlas. Poseidon a trimis mai mulți soli s-o caute, printre care și un delfin. Acesta a reușit s-o găsească pe Amfitrita și, prin felul său liniștitor, s-o facă să se răzgândească. Pe spatele lui, ea s-a întors în Eubeea și a devenit soția lui Poseidon. Plin de recunoștință, Poseidon a așezat delfinul pe cer.

A doua legendă este despre Arion din Lesbos, un mare cântăreț și poet grec din secolul al VII-lea î.Hr. El este considerat inventatorul corurilor ciclice și un precursor al teatrului grec. Cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o la curtea tiranului Periandru din Corint. Arion era cunoscut în toată Grecia, fiindcă nimeni nu cânta la liră la fel de bine ca el. Pentru a-și spori și mai mult faima, a pornit într-un turneu de concerte în Sicilia, care i-a adus mari bogății. La întoarcere, niște marinari care râvneau la averea lui l-au înconjurat cu săbiile și l-au pus să aleagă: ori sare de bunăvoie peste bord, ori îl ucid ei. În această situație fără ieșire, Arion a cerut să i se îngăduie să cânte un ultim cântec. Atras de cântecul său, un grup de delfini s-a strâns în jurul corăbiei. Arion, care își punea toată încrederea în zei, s-a aruncat la ei în valuri. Și într-adevăr, unul dintre delfini l-a luat pe spate și l-a dus înapoi în Grecia. Marinarii au fost prinși mai târziu și condamnați la moarte. Apollo, zeul muzicii și al poeziei, a așezat delfinul și lira pe cer drept constelații.