Constelația Tucanul

Constelația Tucanul

Tucanul este o constelație a emisferei sudice. Este circumpolară față de Polul Sud. Asta înseamnă că stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Sydney, nu apun niciodată. Astfel, constelația se află acolo deasupra orizontului pe tot parcursul anului. Tucanul este cea mai discretă pasăre de pe cer. Cu excepția celei mai strălucitoare stele, toate stelele sale sunt de magnitudinea 4 sau mai slabe și se văd doar cu greu pe firmament. Constelația conține însă două obiecte deosebite, care în condiții optime pot fi văzute cu ochiul liber: Norul Mic al lui Magellan (NGC 292) și al doilea cel mai strălucitor roi globular de pe cer, NGC 104. Norul Mic al lui Magellan a fost numit după navigatorul portughez Ferdinand Magellan, prin a cărui călătorie în jurul lumii a devenit cunoscut în Europa. Este o galaxie satelit a galaxiei noastre, Calea Lactee, și anume o galaxie pitică neregulată. Roiul globular NGC 104 (o aglomerare sferică de circa un milion de stele) strălucește atât de puternic, încât la început a fost luat drept o stea și de aceea a fost numit 47 Tucanae; sub acest nume este cunoscut și astăzi. Printre observatorii cerului este considerat cel mai frumos roi de stele de pe firmamentul sudic. Într-un telescop reflector de opt țoli are aproape mărimea Lunii.

Istorie

În timp ce constelațiile emisferei nordice erau cunoscute încă din Antichitate și se sprijină pe cele mai diverse mitologii, multe constelații ale emisferei sudice au rămas multă vreme fără nume. Abia în secolul al XVI-lea au început astronomii să se ocupe de ele. Între 1595 și 1597, navigatorii olandezi Pieter Dirkszoon Keyser (cârmaci-șef) și Frederick de Houtman (fratele căpitanului) au cartografiat firmamentul sudic în cursul unei expediții, din însărcinarea lui Petrus Plancius. Influențați de experiențele călătoriei lor spre Indiile de Est, au denumit o duzină de constelații: Cameleonul, Musca, Peștele Zburător, Indianul, Cocorul, Pasărea Paradisului, Păunul, Phoenix, Peștele de Aur, Hidra Australă, Triunghiul Austral și Tucanul. Frederick de Houtman a trecut constelația în 1603 în catalogul său de stele sub numele „Den Indiaenschen Exster, op Indies Lang ghenaemt” (coțofana indiană), prin care se referea probabil la o pasăre-rinocer. Johannes Kepler (1571–1630) a numit-o mai târziu Anser Americanus (gâsca americană), dar nici acest nume nu s-a impus. Forma definitivă i-a dat-o Tucanului astronomul olandez Petrus Plancius (1552–1622), care îl reprezentase deja în 1598 pe un glob ceresc.