
Fișă
- Denumire latină
- Draco (Dra)
- Cea mai strălucitoare stea
- Eltanin (γ Dra)
- Magnitudine aparentă
- 2,23 mag
- Catalogul Hipparcos
- HIP 87833
- Suprafață
- 1.083 deg² (locul 8 din 88)
- Ascensie dreaptă
- 9h 22m 28s până la 20h 54m 49s
- Declinație
- +47° 32' 51'' până la +86° 27' 56''
- Constelații vecine
- Ursa Mică, Girafa, Ursa Mare, Boarul, Hercule, Lira, Lebăda, Cefeu
Vizibilitate
Constelația Dragonul
Constelația Dragonul este o constelație a emisferei nordice. Este circumpolară față de Polul Nord. Asta înseamnă că stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Berlin, nu apun niciodată. Astfel, constelația se află acolo deasupra orizontului pe tot parcursul anului. Cea mai strălucitoare stea a sa este γ Draconis, care poartă numele arab Eltanin (capul dragonului).
Acum circa 5.000 de ani, α Draconis (Thuban) era considerată Steaua Polară, deoarece, datorită apropierii sale de Polul Nord, era singura stea ce rămânea mereu în același loc pe cer. Din cauza oscilației axei Pământului, astăzi Steaua Polară este α Ursae Minoris (Polaris), din Ursa Mică. Dragonul este legat în mod deosebit de această constelație: în Antichitatea greacă, Ursa Mică ar fi aparținut Dragonului și i-ar fi reprezentat aripile.
Mitologie
Hercule era un fiu nelegitim al lui Zeus și al Alcmenei, cea mai frumoasă și mai înțeleaptă femeie de pe pământ. Hera, soția înșelată a lui Zeus, voia să scape de el din gelozie, iar vărul său, regele Euristeu, de teamă pentru tronul său. Când Hercule, ajuns la maturitate, a refuzat să-l slujească pe Euristeu, Hera l-a făcut să-și piardă mințile, iar el și-a ucis soția și cei trei copii. Pentru a obține iertarea, l-a slujit pe regele Euristeu, la sfatul oracolului din Delfi și fără tragere de inimă, timp de doisprezece ani.
Acesta i-a dat douăsprezece sarcini, cele douăsprezece munci ale lui Hercule, pe care, în cel mai bun caz, nu trebuia să le supraviețuiască. A unsprezecea era culegerea merelor de aur ale Hesperidelor. Merele, care făgăduiau nemurirea și tinerețea veșnică, erau un dar de nuntă al zeiței pământului, Geea, pentru Hera. Ele erau păzite de Hesperide, fiicele uriașului Atlas, care purta cerul pe umeri, și de dragonul Ladon, un monstru înfiorător cu 100 de capete. Felul în care Hercule a ajuns la mere s-a păstrat în două versiuni. În prima, el l-a convins pe Atlas să-i aducă merele și a preluat în schimb, pentru o vreme, povara cerului. Cum Ladon îl cunoștea pe Atlas, acesta a putut lua merele fără nicio problemă. Fericit peste măsură de noua sa libertate, Atlas voia acum să le ducă el însuși regelui Euristeu. Dar Hercule, care doar se prefăcuse de acord, l-a convins să preia din nou povara pentru o clipă și a fugit. În a doua legendă, Hercule l-a învins pe Ladon cu săgețile sale otrăvite. Hesperidele au fost nespus de triste din cauza morții lui, iar Hera a așezat dragonul pe cer, în amintirea lui.
