Fișă
- Denumire latină
- Dorado (Dor)
- Cea mai strălucitoare stea
- α Doradus (α Dor)
- Magnitudine aparentă
- 3,27 mag
- Catalogul Hipparcos
- HIP 21281
- Suprafață
- 179 deg² (locul 72 din 88)
- Ascensie dreaptă
- 3h 53m 17s până la 6h 35m 45s
- Declinație
- -70° 06' 15'' până la -48° 40' 12''
- Constelații vecine
- Dalta, Orologiul, Reticulul, Hidra Australă, Platoul, Peștele Zburător, Pictorul
Vizibilitate
Constelația Peștele de Aur
Peștele de Aur este o constelație a emisferei sudice. Este parțial circumpolară față de Polul Sud. Asta înseamnă că unele dintre stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Sydney, nu apun niciodată. Astfel, o parte a constelației se află acolo deasupra orizontului pe tot parcursul anului.
Deși stelele constelației Peștele de Aur se disting greu pe firmament, constelația le oferă observatorilor cerului destule lucruri de văzut, datorită Norului Mare al lui Magellan (LMC). Acesta a fost numit după navigatorul portughez Ferdinand Magellan, deoarece a devenit cunoscut în Europa prin călătoria sa în jurul lumii. Este vorba de o galaxie de sine stătătoare, cu multe miliarde de stele, aflată la circa 160.000 de ani-lumină, care poate fi observată cu ochiul liber. La capătul nord-estic al Norului Mare al lui Magellan (LMC) se află celebra Nebuloasă Tarantula (NGC 2070), o uriașă regiune de formare stelară care, prin structura sa asemănătoare unui păianjen, amintește de o tarantulă. Nebuloasa Tarantula este și ea vizibilă cu ochiul liber. Este cunoscută și sub numele de 30 Doradus, deoarece odinioară nebuloasa era considerată o singură stea. În apropierea ei a strălucit, în februarie 1987, supernova SN 1987A, prima supernovă vizibilă cu ochiul liber de la 1604 încoace.
Datorită Norului Mare al lui Magellan (LMC), constelația Peștele de Aur poate fi găsită ușor pe firmament, în ciuda stelelor sale slabe. Un alt ajutor îl oferă steaua Canopus din constelația Carena. Aceasta este a doua cea mai strălucitoare stea a firmamentului și se află la nord-est de constelația Peștele de Aur.
Istorie
Constelația apare pentru prima dată în 1598 pe globul ceresc al lui Petrus Plancius, sub numele spaniol Dorado. Dorado înseamnă de fapt „lampugă” (Coryphaena hippurus), un pește comestibil din apele tropicale și subtropicale. Petrus Plancius cunoștea acest pește și grupul de stele din însemnările celor doi navigatori olandezi Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman. În anul 1603, astronomul german Johann Bayer a preluat constelația sub numele Dorado în atlasul său ceresc. Johannes Kepler a numit-o în 1627, în Tabelele rudolfine, Xiphias (peștele-spadă). Acest nume l-au folosit mai târziu și Halley, Hevelius și Johann Elert Bode, în a sa Uranographia (1801). În germană a rămas numele Schwertfisch (peștele-spadă), pe plan internațional se folosește Dorado. Traducerea des întâlnită „peștele auriu” este înșelătoare, căci este vorba de lampugă.
