Constelația Hidra

Hidra (Hydra)
Hidra · Cea mai strălucitoare stea: AlphardVezi constelația în registrul stelelor

Fișă

Denumire latină
Hydra (Hya)
Cea mai strălucitoare stea
Alphard (α Hya)
Magnitudine aparentă
1,98 mag
Catalogul Hipparcos
HIP 46390
Suprafață
1.303 deg² (locul 1 din 88)
Ascensie dreaptă
8h 10m 56s până la 15h 02m 31s
Declinație
-35° 41' 46'' până la +6° 37' 49''
Constelații vecine
Cupa, Sextantul, Leul, Racul, Câinele Mic, Licornul, Pupa, Busola, Mașina Pneumatică, Centaurul, Lupul, Balanța, Fecioara, Corbul

Vizibilitate

Cerul nordicBerlin
Cerul sudicSydney
vizibilăparțial vizibilănevizibilăora 22, ora locală, în cel puțin o zi a lunii

Constelația Hidra

Constelația Hidra este o constelație a emisferei sudice. Este cea mai mare și cea mai lungă dintre toate cele 88 de constelații și se întinde șerpuind peste un sfert din cer. Cea mai strălucitoare stea a sa este α Hydrae, cu numele arab Alphard (cea singuratică), deoarece în apropierea ei nu se află nicio altă stea strălucitoare.

În ciuda mărimii sale, Hidra este mai degrabă discretă. Capul ei, alcătuit din cinci stele, poate fi găsit totuși destul de ușor prelungind linia care unește stelele Castor și Pollux din constelația Gemenii.

Mitologie

Constelația este legată de două legende. Cea mai cunoscută este despre monstrul Hidra, un șarpe cu nouă capete, dintre care cel din mijloc era nemuritor. Deoarece Hidra semăna moarte și pustiire, Hercule a fost trimis s-o ucidă. Dar pentru fiecare cap retezat îi creșteau două noi. Pe deasupra, Hera, soția lui Zeus, a trimis un rac uriaș, ca să scape de odrasla nelegitimă a soțului ei. Hercule a strivit racul, iar Hera l-a așezat pe cer (constelația Racul). În cele din urmă, Hercule a învins Hidra cu ajutorul vizitiului său, Iolaos, care a cauterizat cu foc fiecare ciot. Capul nemuritor, Hercule l-a îngropat sub o stâncă. Săgețile și le-a muiat în sângele otrăvit al Hidrei; aveau să-i mai fie de folos mai târziu. Pe firmament, Hidra a fost imortalizată doar cu capul ei nemuritor.

A doua legendă este despre un corb, un șarpe de apă și o cupă. Corbul era pasărea lui Apollo, unul dintre fiii lui Zeus, părintele zeilor. Când Apollo a vrut să-i aducă tatălui său o jertfă, a trimis corbul cu o cupă aurită să aducă apă proaspătă de la un izvor. Pe drum, corbul a zărit un smochin cu fructe încă necoapte. Deși trebuia să se grăbească, nu a putut rezista și a așteptat mai multe zile, până când smochinele s-au copt. Sătul și căutând o scuză, a înșfăcat un șarpe de apă și i-a spus lui Apollo că acesta îi blocase drumul spre izvor. Apollo a descoperit minciuna și, drept pedeapsă, i-a luat capacitatea de a bea în perioada în care se coc smochinele. Apoi a așezat pe cer corbul, șarpele de apă și cupa.