Fișă
- Denumire latină
- Circinus (Cir)
- Cea mai strălucitoare stea
- α Circini (α Cir)
- Magnitudine aparentă
- 3,18 mag
- Catalogul Hipparcos
- HIP 71908
- Suprafață
- 93 deg² (locul 85 din 88)
- Ascensie dreaptă
- 13h 38m 43s până la 15h 30m 22s
- Declinație
- -70° 37' 28'' până la -55° 26' 11''
- Constelații vecine
- Lupul, Centaurul, Musca, Pasărea Paradisului, Triunghiul Austral, Echerul
Vizibilitate
Constelația Compasul
Compasul este o constelație a emisferei sudice. Este parțial circumpolară față de Polul Sud. Asta înseamnă că unele dintre stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Sydney, nu apun niciodată. Astfel, o parte a constelației se află acolo deasupra orizontului pe tot parcursul anului.
Este a patra cea mai mică constelație a firmamentului și se află între copitele din față ale constelației Centaurul și constelația Triunghiul Austral. Apropierea de stelele strălucitoare α Centauri și β Centauri face ca constelația Compasul să pară și mai discretă. Totuși, aceste două stele sunt și un bun reper pentru găsirea acestei constelații. În constelația Compasul se află Galaxia Circinus, la circa 13 milioane de ani-lumină depărtare, una dintre cele mai apropiate galaxii active. Deoarece se află în spatele benzii Căii Lactee, a fost descoperită abia în 1977.
Istorie
Teologul francez Nicolas-Louis de Lacaille, care și-a dedicat viața astronomiei, geodeziei și matematicii, a introdus 14 constelații noi ale emisferei sudice. În anul 1750 a pornit într-o călătorie de patru ani la Capul Bunei Speranțe, printre altele pentru a observa constelațiile cerului sudic. Cu acest prilej a catalogat aproape 10.000 de stele. Nicolas-Louis de Lacaille și-a denumit noile constelații mai ales după instrumente tehnice. Astfel au apărut constelațiile Sculptorul, Cuptorul, Dalta, Mașina Pneumatică, Pictorul, Microscopul, Reticulul, Octantul, Orologiul, Busola, Platoul, Telescopul, Echerul și Compasul. În plus, a împărțit marea constelație antică a corăbiei Argo în trei constelații: Carena, Pupa și Velele. Catalogul său de stele ale cerului sudic a apărut în 1763, la un an după moartea sa, sub titlul „Coelum Australe Stelliferum”. Cele 14 constelații noi ale sale au în comun faptul că sunt alcătuite din stele relativ slabe.
Compasul era foarte apreciat încă din Evul Mediu în domeniile geometriei, ale lucrărilor de proiectare și ale ordinii cosmice. Era și un instrument important pentru navigația de odinioară. Căci servea la determinarea poziției în largul mării. Compasul a fost imortalizat pe firmament ușor deschis.
