Fișă
- Denumire latină
- Phoenix (Phe)
- Cea mai strălucitoare stea
- Ankaa (α Phe)
- Magnitudine aparentă
- 2,39 mag
- Catalogul Hipparcos
- HIP 2081
- Suprafață
- 469 deg² (locul 37 din 88)
- Ascensie dreaptă
- 23h 26m 46s până la 2h 25m 03s
- Declinație
- -57° 50' 54'' până la -39° 18' 14''
- Constelații vecine
- Sculptorul, Cocorul, Tucanul, Hidra Australă, Eridanul, Cuptorul
Vizibilitate
Constelația Phoenix
Phoenix este o constelație a emisferei sudice. Cea mai strălucitoare stea a sa este α Phoenicis, cunoscută și sub numele Ankaa (phoenixul). Plin de mândrie, Phoenixul își poartă cea mai strălucitoare stea pe cap.
În această parte a cerului nopții, el este una dintre cele cinci constelații care poartă nume de păsări. În apropierea lui mai strălucesc Păunul, Cocorul, Tucanul și Pasărea Paradisului. Sub el șerpuiește constelația fluviului Eridanul, o constelație deosebit de alungită a cerului sudic. Cea mai strălucitoare stea a acesteia, Achernar, se află la sud-est de Phoenix.
Istorie
În timp ce constelațiile emisferei nordice erau cunoscute încă din Antichitate și se sprijină pe cele mai diverse mitologii, multe constelații ale emisferei sudice au rămas multă vreme fără nume. Abia în secolul al XVI-lea au început astronomii să se ocupe de ele. Între 1595 și 1597, navigatorii olandezi Pieter Dirkszoon Keyser (cârmaci-șef) și Frederick de Houtman (fratele căpitanului) au cartografiat firmamentul sudic în cursul unei expediții, din însărcinarea lui Petrus Plancius. Influențați de experiențele călătoriei lor spre Indiile de Est, au denumit o duzină de constelații: Cameleonul, Musca, Peștele Zburător, Indianul, Cocorul, Pasărea Paradisului, Păunul, Phoenix, Peștele de Aur, Hidra Australă, Triunghiul Austral și Tucanul.
Mitologie
Phoenixul era cunoscut încă din vremea egiptenilor antici, chiar dacă nu fusese încă imortalizat pe cer. Potrivit mitologiei, el ar fi fost de față la facerea lumii. Era considerat sufletul zeului soarelui, Ra. Se spune că apărea, sub chipul unui stârc, o dată la câteva sute de ani.
Mai târziu, în vremea grecilor și a romanilor, era cunoscut ca „pasărea Phoenix care renaște din cenușă”. Potrivit Metamorfozelor lui Ovidiu, un phoenix trăia cinci secole. În acest timp se hrănea exclusiv cu tămâie și balsam. Ajuns la sfârșitul vieții, își clădea un cuib, în care murea și apoi învia ca o pasăre mică.
Phoenixul simbolizează până astăzi învierea într-o strălucire nouă, precum și renașterea și nemurirea.
