Fișă
- Denumire latină
- Musca (Mus)
- Cea mai strălucitoare stea
- α Muscae (α Mus)
- Magnitudine aparentă
- 2,69 mag
- Catalogul Hipparcos
- HIP 61585
- Suprafață
- 138 deg² (locul 77 din 88)
- Ascensie dreaptă
- 11h 19m 26s până la 13h 51m 08s
- Declinație
- -75° 41' 46'' până la -64° 38' 17''
- Constelații vecine
- Crucea, Centaurul, Carena, Cameleonul, Pasărea Paradisului, Compasul
Vizibilitate
Constelația Musca
Musca este o constelație a emisferei sudice. Este circumpolară față de Polul Sud. Asta înseamnă că stelele sale se află atât de aproape de polul ceresc, încât, văzute din Sydney, nu apun niciodată. Astfel, constelația se află acolo deasupra orizontului pe tot parcursul anului. Cea mai strălucitoare stea a sa este α Muscae.
Constelația Musca se află imediat la sud de izbitoarea constelație Crucea, și poate fi găsită, așadar, ușor pe firmament. Încă din secolul al XVI-lea, constelația Crucea le servea navigatorilor drept punct de orientare. Stelele sale formează o cruce vizibilă cu ochiul liber.
Istorie
În timp ce constelațiile emisferei nordice erau cunoscute încă din Antichitate și se sprijină pe cele mai diverse mitologii, multe constelații ale emisferei sudice au rămas multă vreme fără nume. Abia în secolul al XVI-lea au început astronomii să se ocupe de ele. Între 1595 și 1597, navigatorii olandezi Pieter Dirkszoon Keyser (cârmaci-șef) și Frederick de Houtman (fratele căpitanului) au cartografiat firmamentul sudic în cursul unei expediții, din însărcinarea lui Petrus Plancius. Influențați de experiențele călătoriei lor spre Indiile de Est, au denumit o duzină de constelații: Cameleonul, Musca, Peștele Zburător, Indianul, Cocorul, Pasărea Paradisului, Păunul, Phoenix, Peștele de Aur, Hidra Australă, Triunghiul Austral și Tucanul.
Cei doi navigatori olandezi au numit inițial constelația Musca. Ea trebuia să reprezinte prada constelației vecine, Cameleonul. Johann Bayer a transformat-o în 1603, în atlasul său ceresc, într-o albină (lat.: Apis), iar sub acest nume a fost cunoscută timp de aproape două secole. Teologul francez Nicolas-Louis de Lacaille, care s-a ocupat toată viața de astronomie, geodezie și matematică, a numit-o în 1756, pe harta sa a cerului, din nou Musca („la Mouche”) și a păstrat acest nume în catalogul său de stele „Coelum Australe Stelliferum”, apărut în 1763. Se spune adesea că ar fi vrut astfel să evite confuzia cu constelația Pasărea Paradisului (lat.: Apus). Acest lucru nu este însă dovedit. Pe atunci exista încă în emisfera nordică, lângă constelația Berbecul, constelația Musca Nordică. Această constelație nu mai există însă astăzi, astfel încât numele constelației sudice a putut fi scurtat la Musca.
