Starling.ro Blog

Vărsătorul este mare ca dimensiune dar mai degrabă fad. Însă este una dintre cele mai vechi constelaţii cunoscute şi este şi un semn zodiacal. În culturile vechi, marca, în calendarul astronomic, sezonul ploios, ceea ce ne dă o idee despre originea numelui şi semnificaţia să istorică. Vărsătorul se vede cel mai bine din august până în noiembrie.
 
Formă şi poziţie:
Vărsătorul este poziţionat la sud de Pegas şi este vecin cu alte câteva constelaţii dedicate apei (Peştii, Balena, Peştele de sud, Delfinul). Este format din stele puţin strălucitoare şi este, prin urmare, greu de recunoscut. Beta Aquarii este cea mai luminoasă stea a constelaţiei. Numele său, Sadalsuud, are origini arabice şi însemna "fericirea fericirii". Alfa Aquarii, pe de altă parte, are o luminozitate de 6000 de ori mai mare că a Soarelui nostru, ceea ce o face un adevărat gigant.
 
Ascensia dreaptă: 20h 38m la 23h 56m
Declinaţia: -25° la +3°
 
Cea mai luminoasă stea: Beta Aquarii (Sadalsuud)
 
Mitologie:
Conform legendei, Vărsătorul îl reprezintă pe Deucalion care a supravieţuit marii inundaţii şi este părintele rasei umane. Asemeni unui Noe elenic, el a supravieţuit inundatiei provocate de Zeus cel nervos şi a salvat civilizaţia. Alte tradiţii, îl prezintă pe Vărsător ca fiind Kecrops I, fondatorul Atenei sau Ganymede, paharnicul lui Zeus. În vremurile mai apropiate, era Vărsătorului a fost foarte discutată pentru că echinocţiul de primăvară este pe cale să părăsească Peşti şi să se mute în Vărsător, din cauza precesiei de la mijlocul secolului trecut.
 
Semnificaţie astrologică: Oamenii care sunt născuţi sub semnul Vărsătorului sunt consideraţi a fi sociabil şi neconvenţionali. Ei sunt mai degrabă extravertiti decât introvertiţi şi sunt gânditori rapizi şi neimpresionati de tradiţii. De multe ori idealişti, libertatea este cel mai mare bun al lor.
 
Cel mai bun timp să fie observată: Toamna
 
Constelaţii vecine: Pegasus, Calul mic, Delfinul, Vulturul, Capricornul, Peştele de sud, Sculptorul, Balena, Peştii

Ursa mare este cunoscută sub numele de Carul mare. Carul mare este constelaţia cea mai proeminentă pe cerul de noapte şi această constelaţie foarte mare poate fi observată de-a lungul întregului an. În limbaj tehnic, este numită "circumpolară". Ursa mare (Ursa Major este un termen latin care înseamnă "urs mare") este o constelaţie din emisfera nordică şi foarte veche, care a fost cunoscută de vechii egipteni. Ursa mare a fost menţionată de mulţi poeţi celebri cum ar fi Shakespeare, Tennyson şi Homer.
 
Formă şi poziţie:
Ursa Mare este formată dintr-un număr foarte mare de stele. Cele şapte stele mai strălucitoare din constelaţie au o formă similară cu cea a unui car. Întreagă constelaţie, cu toate acestea, arată că un urs. În sine nu este considerată o constelaţie ci un asterism. Ursa mare este formată din mai multe galaxii strălucitoare, inclusiv perechea Messier 81 (care este una dintre cele mai strălucitoare galaxii din cer) şi Messier 82.
 
Ascensia dreaptă: 14h 08m la 8h 04m
Declinaţia: +28° la +7
 
Cea mai strălucitoare stea: Epsilon Ursae maioris (Alioth)
 
Mitologie:
Mitologia din spatele constelaţiei Ursa mare este destul de tragică. În mitologia greacă, Zeus s-a îndrăgostit de o tânără pe nume Callisto. Ei au avut un fiu pe nume Arcaş. Plină de pizmă, Hera, soţia lui Zeus, a transformat-o pe frumoasa femeie într-un urs. Ulterior, Callisto, în timp ce încă purta formă de urs, l-a întâlnit pe fiul ei, Arcaş. Arcaş nu şi-a dat seama că este mama lui şi chiar a încercat să tragă în ea. Pentru a o salva pe Callisto, Zeus i-a transformat pe amândoi în urşi şi i-a pus în cer, formând Ursa mare.
 
Cel mai bun timp să fie observată: Tot anul, dar mai ales iarna
 
Constelaţii vecine: Dragonul, Linxul, Leul, Cositele Berenicei, Câinii de vânătoare, Boarul, Ursa mică

Orion sau Vănătorul este unul dintre cele mai evidente şi uşor de recunoscut constelaţii ale cerului. Una dintre cele mai vechi, localizată pe ecuatorul ceresc, este bine cunoscută pentru o nebuloasă gigantică. Personajul pe care îl reprezintă este un vânător nemilos, care poartă o sabie, şi se opune atacului unui taur.
 
Formă şi poziţie:
Orion este poziţionată aproape exact pe ecuatorul ceresc, formând o extensie imaginară a liniei ecuatoriale. Principala componentă a constelaţiei este un brâu de 3 stele, uneori numite cei "3 regi". Aceste stele, numite Alnitak, Alnilam şi Mintaka, sunt, de asemenea, uneori menţionate că "Scara lui Iacov". Această "centură" este cel mai uşor vizibilă în emisfera nordică în cursul lunii ianuarie. Găsirea celor trei stele din centură este cel mai simplu mod de a localiza constelaţia pe cer. Subsuoara lui Orion şi piciorul stâng sunt marcate de două dintre cele mai strălucitoare stele pe cerul nopţii. Betelgeuse, axila, este o stea de culoare roşu aprins, în timp ce Rigel, piciorul, este a şasea cea mai strălucitoare stea de pe cer.
 
Ascensia dreaptă: 4h 45m la 6h 25m
Declinaţia: +11 la +23°
 
Cea mai luminoasă stea: Beta Orionis (Rigel)
 
Mitologie:
Numele Orion vine din mitologia greacă unde vânătorului era un gigant primordial ce dorea să se însoare cu Merope, fiica regelui Oenopion din Chios. Cu toate că există diferite versiuni are poveştii, în esenţă, regele îl refuză pe Orion şi acesta se supără şi vrea să omoare toate animalele din lume, în semn de răzbunare. Gaia, zeita Pământului, trimite un scorpion să îl otrăvească pe Orion pentru a-l împiedică în încercarea sa. Artemis, zeita vânătorii l-a protejat pe Orion aşezându-l pe partea opusă a cerului faţă de scorpion. De aceea, cele două constelaţii sunt pe părţi opuse ale cerului şi nu pot fi văzute niciodată împreună.
 
Cel mai bun timp să fie observată: Iarna
 
Constelaţii vecine: Taurul, Râul,Gemenii, Iepurele, Inorogul