Starling.ro Blog

Această constelaţie cunoscută sub numele latinesc de Corona Borealis, este situată la nord de ecuatorul ceresc. Cea mai strălucitoare stea care poate fi văzută în mod clar cu ochiul liber, este steaua Gemma. Numele acestei constelaţii a fost inventat de către grecii antici, care au recunoscut-o ca o coroană. Arabii, la rândul lor, au indicat constelaţia complet diferit şi au văzut în ea recipientul unui cerşetor.
 
Formă şi poziţie:
Aceasta este o constelaţie relativ mică situată între Hercule (stânga) şi Boarul (dreapta). Stelele Coroanei boreale sunt un fel de semi-cerc. Numai steaua principala este luminoasă, alte stele fiind numai clasa a patra ca strălucire. Este greu de văzut în totalitate, dar merită, pe un cer de noapte întunecat.
 
Ascensia dreaptă: 15h 15m la 16h 25m
Declinaţia: +26 la 40 grade
 
Cea mai luminoasă stea: Alpha Coronae Borealis (Gemma oder Alphekka)
 
Mitologie:
Legenda spune că Ariadna, fiica regelui Minos din Creta, l-a ajutat pe Theseus eroul cu un fir pentru a ieşi din labirint, după ce l-a învins pe Minotaur. Ei au fost îndrăgostiţi, dar dragostea nu a durat mult şi Thesseus a plecat la Naxos. Zeu Dionysos a avut milă de Ariadne şi s-a căsătorit cu ea. La nuntă i-a dat o diademă preţioasă, pe care, după moartea ei, a urcat-o la cer. Aici străluceşte şi astăzi sub numele de Coroana boreală.
 
Cel mai bun timp să fie observată: Primăvara
 
Constelaţii vecine: Hercule, Boarul, Şarpele

În partea de nord a cerului poţi găsi Triunghiul. Este o constelaţie relativ discretă, de doar trei stele şi dintre acestea numai una ajunge la clasa de mărime 3. În emisfera sudică există un corespondent al Tunghiului numit Triunghiul de sud sau ""Triunghi Australis"". La nord, Triunghiul este una dintre acele constelaţii ale lumii antice, care a fost menţionată de Ptolemeu.
 
Formă şi poziţie:
Aproximativ 10 ° la nord de capul constelaţiei Berbec, găseşti Triunghiul de Nord. Obiectul cel mai vizibil în Triunghi este galaxia spirală M33. De asemenea, grupul deschis de stele NGC 752 este frumos de urmărit. Constelaţia oferă imaginea unui isoscel uşor alungit şi Triunghiul este reprezentat de cele mai strălucitoare 3 stele de acolo. Constelaţiile vecine sunt Andromeda, Peştii, Berbecul şi Perseu.
 
Ascensia dreaptă: 1h 31m la 2h 50m
Declinaţia: +25 la +37 grade
 
Cea mai strălucitoare stea: Beta Trianguli (HIP 10064)
 
Mitologie:
Grecii au numit Triunghiul şi "Trigonon", "Delta", sau "Deltoton". Printre altele, ei au văzut Delta Nilului în ea. Dar Triunghiul, de asemenea, reprezintă Sizily, o insula din Marea Mediterană, care este consacrată lui Demeter. Se spune că Persefona a fost răpită de acolo şi dusă în Hades, lumea subterană. Zeul Hades s-a îndrăgostit de Kore. El a cerut fratele lui Zeus să îi căsătorească. Zeus nu a fost de acord dar nici nu a refuzat cererea, pentru că ştia că ea nu va vrea să se mute în lumea întunericului. Prin urmare, Hades a răpit-o pe Kore aducând-o în lumea subterană, unde ea a fost numită Persefona.
 
Cel mai bun anotimp pentru observare: Toamna
 
Constelaţii vecine: Andromeda, Peştii, Perseu, Berbecul

Dragonul este o constelaţie a cerului nordului, observabilă tot anul dar numai pentru cei din emisfera nordică. Stelele sale nu sunt foarte luminoase, doar 3 având magnitudine de peste 3. Este una dintre cele 48 de constelaţii pe care faimosul Ptolomeu le-a menţionat în cartea sa şi a devenit una dintre cele 88 constelaţii moderne care rezistă până astăzi.
 
Formă şi poziţie:
Forma constelaţiei Dragonului este destul de întinsă şi, prin urmare, destul de evidentă pe cerul serii. Este deosebit de uşor de găsit, deoarece îşi croieşte drumul în jurul Carului mare şi a celui mic. Cel mai simplu mod de a identifica Dragonul este de a-i găsi capul mai întâi. Capul este format din patru stele situate la nord de constelaţia Hercule. Constelaţia Dragonului se încheie cu Thuban, steaua pol acum 4000 de ani.
 
Ascensia dreaptă: 9h 20m la 20h 54m
Declinaţia: +47 la 86 grade
 
Cea mai luminoasă stea: Gamma Draconis (Thuban)
 
Mitologie:
În mitologia greacă, această constelaţie îl reprezintă pe dragonul ce păzea copacul cu mere de aur, simbol al tinereţii eterne. Hercule l-a învins pe acest dragon pe parcursul uneia dintre cele 12 munci ale sale şi a furat merele din copac. În mitologia romana, reprezintă dragonul omorât de zeiţă Minerva care a fost apoi aruncat pe cer.
 
Cel mai bun timp să fie observată: Tot anul, dar mai ales primăvara
 
Constelaţii vecine: Ursa mică, Ursa mare, Regele Etiopiei, Girafa, Lebăda, Lira şi Boarul

Boarul, o constelaţie de primăvară tipică, situată departe de Calea Lactee, este foarte memorabilă. Unii observatori o văd ca un dragon de hârtie, alţii văd constelaţia ca un con de îngheţată. Boötes în latină înseamnă mânuitor de bou. Cele şapte stele din Carul mare (direct în "dreapta sus" a Boarului) sunt luate în considerare în această abordare ca fiind un bou.
 
Formă şi poziţie:
Datorită poziţiei sale în apropiere de Ursa Mare, această constelaţie este foarte rapid şi uşor de găsit pe cer. Boarul este circumpolar şi, prin urmare, se poate vedea pe tot parcursul anului pe cerul de nord. Având în vedere că această constelaţie este foarte bogată în stele duble, ea poate fi văzută chiar şi cu un binoclu, într-o noapte bună. Cele mai apropiate constelaţii sunt Hercule şi Fecioara.
 
Ascensia dreaptă: 13h 35m la 15h 50m
Declinaţia: +7 la +55 grade
 
Cea mai strălucitoare stea: Arcturus (Alpha Böotis)
 
Mitologie:
Legenda spune că una dintre tinerele ce o urmau pe zeita Artemis a vanatoarii, Callisto, era însărcinată şi astfel a fost abandonată de către Artemis. Soţia lui Zeus, Hera, a transformat-o pe Callisto într-un urs şi fiul ei, Arcas, a devenit un vânător pasionat. Într-o zi, în timp ce vâna, s-a întâlnit cu ursul şi a vrut să-şi omoare mama pentru că, desigur, el nu a recunoscut-o. Din fericire, Zeus a intervenit şi a împiedicat un dezastru. Ambii au fost trimişi la cer, mama că Ursa Mare, şi fiul ca Boarul.
 
Cel mai bun anotimp pentru observat: Primăvara
 
Constelaţii vecine: Dragonul, Ursa mare, Cositele Berenicei, Fecioara, Balanţa, Şarpele, Hercule, Coroana boreală

Cositele Berenicei este destul de puţin remarcabilă şi stă alături de Leul şi Boarul, constelaţiile vecine. Poţi vedea această constelaţie mai degrabă ca o colecţie de stele slabe, doar două dintre ele ajungând la clasa de mărime 4.
 
Formă şi poziţie:
Constelaţia Cositele Berenicei se vede pe cerul de primăvară între Leu şi Boar. Multe dintre stelele de aici provin de la un grup deschis de stele de la 260 de ani lumină depărtare. În direcţia ei este aşa-numitul " Polul Nord galactic" al Căii Lactee.
 
Ascensia dreaptă: 11h 58m la 13h 36m
Declinaţia: +13 la +33 grade
 
Cea mai luminoasă stea: Beta Comae Berenices
 
Mitologie:
Cositele Berenicei nu este o constelaţie mitologică, pentru că doar târziu a fost desemnată ca o constelaţie separată. Berenice este reală, a trăit, şi nu este, prin urmare, o figură mitologică. Berenice a trebui să îşi taie părul lung, frumos, ca să plătească pentru îndeplinirea rugăciunii ei pentru întoarcerea în siguranţă a soţului de la război. În ziua următoare însă, părul său a dispărut din templul în care a fost păstrat. Zeii au fost atât de fericiţi cu aceste fire de par încât, ca o onoare, le-au plasat pe cer.
 
Cel mai bun anotimp pentru observare: Primăvara
 
Constelaţii vecine: Leul, Boarul, Ursa Mare, Câinii de vânătoare, Fecioara